CarteaOrtopedietraumatologie

saturarea organismului traumatizat cu lichide (de dorit, alcalin
– soluţie 2–4% NaHCO 3 );
preparate cardiotonice şi altele.
Terapia antişoc. Componentele şi durata ei
Terapia în complex este compusă din acţiuni de ordin local şi
de ordin general. Din cele de ordin local fac parte:
anestezia în focarul fracturii (în hematomul fracturii – cu
soluţie de lidocaină, novocaină 1–2%), trunculară, rahidiană sau şi
generală (în funcţie de traumatizare);
restituirea provizorie (maxim posibilă) a poziţiei segmentelor
fracturate, luxate ( o uşoară reaxare), pentru o mai eficientă
imobilizare;
hemostaza locală în leziunile deschise;
profilaxia acceleratei asimilări a produselor toxice din focarele
cu leziuni (hipotermie locală, pansament compresiv);
profilaxia proceselor infecţioase locale în leziunile deschise
(pansamente aniseptice, infiltrarea locală cu antibiotice, precum şi
de acţiune generală).
Acţiunile de ordin general au drept scop de a lichida toate
dereglările patologice din organism prin efectuarea terapiei antişoc
infuzional-transfuzională, administrarea analgezicelor, cardiotonicelor,
stimulatorilor respiraţiei şi a proceselor metabolice şi altele.
Principalele componente ale terapiei antişoc sunt:
1) restituirea volumului de sânge circulator:
transfuzia sângelui şi a componentelor sale (plasmă, albumină,
proteină, masă eritrocitară etc.);
perfuzie cu soluţii coloidale (poliglucină, reopoliglucină,
gelofuzin), cristaloide (ser fiziologic (soluţie NaCl 0,9%), soluţie
Ringer, lactasol, disol etc.);
2) tratamentul antialgic şi corecţia funcţiei sistemului nervos
central:
preparate neurotrope, inclusiv narcotice, anarcotice;
tranchilizante şi sedative;
150