Download PDF - Churry-Burry

nume amestecând literele la întâmplare. Dar pentru versurile serioase
folosea un alt nume, numele lui de partid, Adam Selene.
Poeziile lui Simon erau versuri proaste, triviale, subversive,
mergând de la glume tăioase la adresa personalităţilor din Luna City,
până la atacuri virulente împotriva Temnicerului-şef, sistemului,
Dragonilor Păcii, turnătorilor. Le întâlneai peste tot, pe pereţii WCurilor
publice, pe bucăţi de hârtie împrăştiate în capsulele metroului
sau în cârciumi. Întotdeauna semna cu Simon Jester şi avea un desen
făcut cu un băţ de chibrit ars, care reprezenta un drăcuşor cu coarne,
cu un zâmbet larg şi o coadă în formă de furculiţă. Uneori, drăcuşorul
îl împingea pe un grăsan cu o furcă. Alteori, apărea doar faţa
drăcuşorului cu coarne, rânjind malefic. La scurt timp, apărură peste
tot doar rânjetul şi coarnele care însemnau: „Simon a trecut pe-aici".
Din ziua în care a apărut, în întreaga Lună Simon nu s-a mai oprit.
Curând a început să aibă ajutoare voluntare şi necunoscute, versurile
şi desenele lui, atât de simple pentru oricine, au apărut în mai multe
locuri decât îşi plănuise. Această zonă de acţiune mai largă se datora
probabil călătorilor. Au apărut şi în interiorul Complexului, dar asta nu
mai venea de la noi. Niciodată nu recrutam personal civil din cadrul
Complexului.
După vreo trei zile, a apărut o poezioară foarte dură, care vorbea
despre grăsimea Temnicerului-şef, rod al obiceiurilor lui
dezgustătoare. Apoi, această poezioară a apărut pe etichete lipite cu
clei, undeva foarte sus, de unde nu le puteai atinge şi avea un desen
puţin schimbat din care îl recunoşteai cu uşurinţă pe Mort Nesuferitul.
Nu le-am făcut noi, nu le-am lipit noi. Dar au apărut în L-City, în
Novylen, în Hong Kong, erau lipite peste tot, pe telefoanele publice,
pe stâlpii din coridoare, pe ecluzele de presiune, pe şinele rampelor,
peste tot unde se putea lipi ceva. L-am pus pe Mike să-mi facă o
numărătoare simplă şi mi-a raportat că numai în L-City erau peste
şaptezeci de mii de asemenea etichete.
Nu ştiam nici o tipografie din L-City care să se bage într-o afacere
atât de riscantă sau să fie echipată cu tot necesarul pentru aşa ceva.
Mă întrebam dacă nu mai exista vreo altă organizaţie revoluţionară.
Versurile lui Simon aveau un succes atât de mare, încât el
pătrundea peste tot ca un strigoi, şi n-au fost lăsaţi deoparte nici
Temnicerul-şef şi nici şeful securităţii. „Dragă Morty Nesuferitule",
scria într-o scrisoare, „te rog să fii atent mâine de la miezul nopţii la
patru dimineaţa. Dragoste şi sărutări, Simon", cu un desen cu coarne
şi un rânjet diavolesc. Cu aceeaşi poştă primi şi Alvarez o scrisoare:
„Dragă Mutră buboasă, dacă Temnicerul-şef o să-şi rupă piciorul
mâine seară, va fi numai vina ta. Cu loialitate, conştiinţa ta, Simon" –
şi din nou cu coarne şi acelaşi rânjet malefic.
Nu pregătisem nimic deosebit, vroiam numai ca Mort şi Alvarez săşi
piardă somnul lor fără griji – şi am reuşit. La fel se întâmplă şi cu
corpul de gardă, care începuse să sufere de insomnie acută. Mike a
făcut primul pas, cel mai important de altfel, l-a sunat pe Temnicerulşef
la anumite intervale, între miezul nopţii şi patru dimineaţa, la un
număr neînregistrat public, cunoscut doar de personalul lui. Sunând în
acelaşi timp la membrii personalului şi făcându-le legătura cu Mort,
Mike nu numai că a creat confuzie, dar l-a făcut pe Temnicerul-şef să
se înfurie pe asistenţii lui, refuzând să le creadă nevinovăţia.
Am avut o baftă neaşteptată, Temnicerul-şef era atât de enervat,
încât a călcat greşit şi şi-a scrântit o gleznă. Era cât pe ce să-şi rupă
un picior. Numai unui nou venit i se poate întâmpla o chestie de-asta
când e pe rampă. Alvarez era acolo când s-a petrecut accidentul, iar