Download PDF - Churry-Burry

acceptaţi din punct de vedere social, eram de rang inferior – obiectă
la o frază care se referea la fostul Temnicer-şef. Denumirea cu pricina
fusese scoasă din uz de o jumătate de secol, iar el insistă ca şi noi s-o
scoatem din circulaţie şi s-o înlocuim cu titulatura corectă: Protectorul
coloniilor lunare, numit de Autoritatea Lunară. Orice altă formulă ar fi
o ofensă adusă demnităţii Autorităţii Lunare.
Profesorul ceru permisiunea să facă comentarii. Onorabilul
Preşedinte i-o acordă. Profesorul spuse pe tonul cel mai suav din lume
că el acceptă schimbarea, deoarece Autoritatea era liberă să-şi
numească angajaţii în orice mod dorea şi nu vroia să ofenseze
demnitatea nici unei agenţii a Naţiunilor Federative... dar, ţinând cont
de funcţiile acelui post cheie – fostele funcţii ale acelui fost post –
probabil că cetăţenii Statului Liber Luna se vor gândi la el denumindul
cu numele tradiţional.
Chestia asta îi făcu pe şase dintre ei să înceapă să vorbească în
cor. Cineva aduse obiecţii la termenul de „Statul Liber Luna" – era
vorba aici de Lună, Luna Pământului – satelitul Pământului şi
proprietate a Naţiunilor Federative aşa cum era şi Antarctica, iar
aceste proceduri erau o farsă.
Eram înclinat să fiu de acord cu ultimul punct al expunerii.
Preşedintele ceru domnului din America de Nord să păstreze ordinea
şi să-şi adreseze remarcile prin intermediul preşedintelui. Înţelegea
preşedintele din ultima remarcă a martorului că aşa-numitul regim de
facto intenţiona să se amestece în sistemul deportărilor?
Profesorul prinse mingea şi-o servi la fileu:
— Onorabile preşedinte, eu însumi am fost deportat, dar Luna este
casa mea iubită. Colegul meu, Onorabilul Subsecretar al Afacerilor
Externe, colonelul O'Kelly Davis – (era vorba de mine) – s-a născut pe
Lună şi este mândru de descendenţa sa din patru bunici deportaţi.
Luna a crescut puternică prin proscrişii voştri. Trimiteţi-ne nouă
săracii voştri, nenorociţii voştri. Noi îi vom primi bine. Este loc destul
pentru ei pe Lună, sunt aproape patruzeci de milioane de kilometri
pătraţi, o suprafaţă mai mare ca Africa – şi e foarte puţin populată.
Mai mult decât atât, datorită sistemului nostru de viaţă, noi nu
ocupăm arii, ci cubice, iar mintea omenească nu-şi poate imagina o zi
în care Luna va refuza vreun transport de pribegi pe care nu-i vrea
nimeni.
— Martorul este atenţionat să se abţină să mai ţină discursuri,
spuse preşedintele. Prezidiul înţelege din oratoria dumneavoastră că
grupul pe care îl reprezentaţi este de acord să accepte prizonieri, ca şi
mai înainte?
— Nu, domnule.
— Cum adică? Explicaţi-vă.
— Astăzi, un imigrant care pune piciorul pe Lună este un om liber,
indiferent de condiţia lui anterioară. Este liber să meargă unde
pofteşte.
— Serios? Şi atunci ce-l împiedică pe un condamnat să traverseze
terenul, să se urce într-o altă navă, şi să se întoarcă înapoi? Recunosc
că sunt uimit de aparenta voastră dorinţă de a-i accepta... dar noi nu-i
mai vrem. Ăsta este modul nostru omenesc de-a scăpa de refractarii
care, de altfel, ar trebui executaţi.
(Aş fi putut să-i spun câteva lucruri care i-ar fi contrazis vorbele.
Se vedea de la o poştă că nu fusese niciodată pe Lună. Iar în ceea ce-i
priveşte pe refractari, Luna îi elimină mai repede decât o face Terra.
Pe 'vremuri, când eram şi eu mai tânăr, ni l-au trimis pe şeful
gangsterilor din Los Angeles. Venise cu o armată de gărzi şi era gata,