Download PDF - Churry-Burry

(Tot ce spuneam era un discurs deja pregătit. LuNoHoCo era
falimentară dacă i-ar fi cercetat cineva registrele, iar Banca Hong
Kong era foarte aglomerată. Era principala bancă care acţiona pentru
schimbarea prin care trecea ţara. Scopul discursului era ca ultimul
cuvânt să fie India. Profesorul mă învăţase că acest cuvânt trebuie să
fie pronunţat ultimul).
Doctorul Chan răspunse:
— Lăsaţi aspectele financiare. Orice este posibil din punct de
vedere material, banii sunt o sperietoare doar pentru minţile reduse.
De ce aţi ales India?
— Ei bine, domnule, India consumă astăzi cred, peste 90% din
transporturile noastre de cereale...
— 93, 1%.
— Tocmai, domnule. India este foarte interesată de cerealele
noastre poate că vrea să coopereze cu noi. Ea ne poate acorda teren
fertil, ne poate pune la dispoziţie forţa de muncă, materialele
necesare şi tot ce mai trebuie. M-am gândit la India, pentru că are o
arie largă de posibilităţi de amplasare, munţi foarte înalţi, nu prea
îndepărtaţi de Ecuatorul Pământului. Ultima parte nu este esenţială,
dar ajută. Dar locul trebuie ales pe un munte înalt. Este vorba de
presiunea aerului de care vorbeaţi sau de densitatea aerului. Capul
catapultei trebuie să fie la o înălţime cât mai mare posibilă, iar
capătul de evacuare, unde încărcăturile circulă cu peste 11 km/s,
trebuie să fie amplasat într-un aer atât de rarefiat, încât să se apropie
de vid. Pentru asta, avem nevoie de un munte foarte înalt. De
exemplu, vârful Nanda Devi, aflat la vreo patru sute de kilometri
distanţă de aici. Are un cap de linie ferată la şaizeci de kilometri de el
şi un drum aproape până la bază. Înălţimea este cam de opt mii de
metri. Nu ştiu dacă muntele Nanda este ceea ce ne trebuie. Dar cred
că este un loc posibil, cu o tehnică bună a transportului şi a
aprovizionării. Locul ideal ar trebui ales de inginerii pământeni.
— Un munte mai înalt e mai bun?
— Sigur că da, domnule! l-am asigurat. Un munte mai înalt e mai
bun decât unul aflat mai aproape de Ecuator. Catapulta poate fi
proiectată să compenseze pierderile în zbor liber datorate rotaţiei
Pământului. Trebuie să evităm cât mai mult atmosfera de-aici,
supărător de densă. Ăsta e lucrul cel mai greu de depăşit. Scuzaţi-mă,
doctore, nu am vrut să vă critic planeta.
— Există munţi şi mai înalţi. Colonele, vorbiţi-mi vă rog despre
această catapultă propusă.
— Lungimea unei catapulte la viteza de desprindere este
determinată de acceleraţie. Noi credem, după calculele computerului,
că o acceleraţie de 20g este optimă. Pentru viteza de desprindere de
pe Pământ este nevoie de o lungime de trei sute douăzeci şi trei de
kilometri. De aceea...
— Opriţi-vă, vă rog! Colonele, vă gândiţi în mod serios să săpăm o
gaură de trei sute de kilometri adâncime?
— O, nu! Construcţia se poate face la suprafaţă, pentru a permite
undelor de şoc să se propage. Statorul se va întinde aproape
orizontal, ridicându-se probabil cu patru kilometri pe parcursul celor
trei sute de kilometri lungime şi în linie dreaptă – aproape dreaptă,
întrucât acceleraţia Coriolis şi alte variabile minore o fac să fie uşor
curbă. Catapulta lunară este dreaptă cât vezi cu ochii şi atât de
orizontală, încât şlepurile trec foarte aproape de câteva vârfuri de
munte de pe Lună.
— O, credeam că supraestimaţi capacitatea ingineriei din zilele