Download PDF - Churry-Burry

— Greşit. Îmi cunosc familia, am fost cooptat în ea demult.
— Scumpă doamnă, trebuie să sar în apărarea lui Manuel. Felul în
care gândeşte e corect, chiar dacă nu e în stare să se exprime mai pe
înţeles. Pot să pun şi eu o întrebare? În ce circumstanţe este moral
pentru un grup să facă un lucru care ar fi imoral dacă ar fi făcut de un
singur membru al grupului?
— A... o întrebare capcană.
— Întrebarea cheie, dragă Wyoming. O întrebare radicală, care
loveşte la rădăcina întregii dileme a guvernării. Oricine răspunde
sincer şi nu dă înapoi indiferent de consecinţe, ştie ce poziţie are şi
pentru ce e pregătit să moară.
Wyoh se încruntă.
— Imoral pentru un membru al grupului, zise ea. Profesore, care
sunt principiile tale politice?
— Îmi dai voie să te întreb eu primul despre principiile tale? Dacă
poţi să ţi le expui.
— Evident că pot! Fac parte din Internaţionala a V-a, care cuprinde
cea mai mare parte a Organizaţiei. Nu excludem pe nimeni care vrea
să meargă pe drumul nostru, este un front comun. Avem comunişti,
oameni din Internaţionala a IV-a, roşii, socialişti, singularişti şi tot ce
mai vreţi. Dar eu nu sunt marxistă. Noi, cei dintr-a V-a, avem un
program practic de luptă. Particular acolo unde este vorba de
probleme particulare, public unde e cazul şi acceptăm faptul că
anumite împrejurări schimbă situaţiile. Dar nimic doctrinar.
— Şi pedeapsa capitală?
— Pentru ce?
— Să zicem, de exemplu, pentru înaltă trădare. Împotriva Lunii,
după ce o veţi elibera.
— Ce fel de trădare? Nu pot decide dacă nu cunosc împrejurările.
— Nici eu, dragă Wyoming. Numai că eu cred în pedeapsa capitală
în anumite împrejurări... cu o diferenţă. Nu aş avea nevoie de un
tribunal, aş judeca, condamna şi executa sentinţa eu însumi şi mi-aş
asuma întreaga responsabilitate.
— Dar, profesore, nu mi-ai răspuns la întrebare, care sunt
convingerile tale politice?
— Sunt un anarhist raţional.
— N-am auzit de categoria asta. Ştiu ce e un anarhist individualist,
un anarhist comunist, creştin, filosofic, sindicalist, libertarian, dar asta
ce mai e? Un fel de extremist?
— Poţi s-o iei aşa dacă vrei. Un anarhist raţional crede că acele
concepte ca stat, societate, guvern nu există decât dacă sunt
exemplificate fizic în acţiunile indivizilor responsabili. El e de părere
că e greu să schimbi vinovăţia, s-o împărtăşeşti, s-o distribui...
Întrucât culpa, responsabilitatea sunt lucruri care îşi au locul doar în
fiinţa umană singulară, nicăieri în altă parte. Dar cel care e raţional
ştie că nu toţi indivizii au aceleaşi opinii cu el, aşa încât încearcă să
trăiască perfect într-o lume imperfectă... conştient că efortul lui nu va
fi nici pe departe perfect, dar mergând înainte, fără să se lase
demoralizat de cunoaşterea propriei lui imperfecţiuni.
— Ia te uită, am zis. „Nici pe departe perfect". Asta e ce mi-am
dorit toată viaţa.
— Deja o ai, imperfecţiunea, zise Wyoh. Profesore, cuvintele tale
sună bine, dar îmi pare că au ceva alunecos. Parcă e prea multă
putere în mâinile unor indivizi, desigur că nu vrei ca... bombele-H, de
exemplu, să fie controlate de o persoană iresponsabilă.
— Părerea mea este că orice persoană este responsabilă.