Download PDF - Churry-Burry

— Ba da. Cunosc un computer cu simţul umorului.
— Şi? Cred că trebuia să apară unul dintr-ăsta într-o bună zi. Tot
restul a fost mecanizat.
I-am dat răspunsul meritat şi am adăugat:
— Chiar tot?
Îşi ridică privirea.
— Te rog, nu fluiera în timp ce citesc.
4
Pe când mă chinuiam încercând să aranjez patul, am auzit-o
râzând pe înfundate de câteva ori. M-am dus lângă ea, am luat foile
pe care le terminase de citit şi am început şi eu să citesc. M-a pufnit şi
pe mine râsul o dată sau de două ori, dar pentru mine o glumă nu e
prea amuzantă când o citesc aşa, fără ambianţă, ca pe o lectură
oarecare, chiar dacă îmi dau seama că ar putea fi o bombă într-un
anumit moment al conversaţiei. Însă cu siguranţă, era mai interesant
de urmărit modul în care le clasificase Wyoh.
Le marcase cu plus şi cu minus şi din loc în loc pusese semne de
întrebare, iar poveştile cu plus erau însemnate cu „o dată" sau
„întotdeauna". Cele din a doua categorie erau mai puţine. Am
comparat evaluările mele cu ale ei, doar de câteva ori părerile
noastre nu au coincis.
Când ajunsesem aproape de sfârşit, ea se opri şi începu să se uite
peste însemnările mele. Amândoi am terminat cam în acelaşi timp.
— Ei, am zis. Ce părere ai?
— Cred că ai o minte necoaptă, primitivă şi mă mir cum de te
suportă nevestele tale.
— Şi Mami spune chestia asta uneori. Dar tu, Wyoh? Ai marcat cu
„plus" unele glume la care ar roşi şi o fată-automat.
Zâmbi.
— Da, dar nu mai spune la nimeni. În public sunt o organizatoare
devotată, deasupra unor asemenea lucruri triviale. Ce zici, am simţul
umorului?
— Nu sunt prea sigur. De ce ai pus minus la numărul
şaptesprezece?
— Care e?
Întoarse pagina şi găsi gluma.
— Ei şi tu, orice femeie ar fi făcut la fel! Nu e amuzant, ci pur şi
simplu e necesar.
— O fi, dar gândeşte-te cât e de stupidă.
— Nu e nimic stupid aici. Ci trist. Dar uită-te un pic aici. Tu ai
considerat că numărul cincizeci şi unu nu e amuzantă.
Fiecare ţinea la părerea lui şi mi-am dat seama de ce nu ne
înţelegeam cu privire la unele poveşti bazate pe cel mai vechi subiect
de glumă. I-am zis. Încuviinţă:
— Bineînţeles. Am văzut asta. Nu contează, Mannie, dragule. Am
încetat demult să mai fiu dezamăgită de bărbaţi pentru ceea ce nu
sunt şi nu vor fi niciodată.
M-am hotărât să n-o mai lungesc pe tema asta, nu ajungeam
nicăieri şi-am început să-i vorbesc despre Mike.
După un timp zice:
— Mannie, vrei să spui că acest computer e viu?
— La ce te referi concret? Evident, nu transpiră şi nu se duce la