Download PDF - Churry-Burry

— Nu fac pariu, amice. Există nenorocul ca cel puţin jumătate
dintre ei să nu treacă testul de maturitate şi s-ar putea s-o aflăm în
modul cel mai rău cu putinţă la sfârşitul nebuniei noastre.
— Profesore, insistă Wyoh. Mike, Mannie. Sidris e convinsă că
această copilă e matură, că poate să facă faţă oricăror condiţii. Şi eu
o cred.
— Man, ce zici? mă întrebă Mike.
— Hai să găsim o modalitate ca şi profesorul s-o cunoască şi să-şi
formeze o părere. Pe mine m-a cucerit. M-a impresionat stilul ei
îndrăcit de a se lupta. Altfel, nici n-aş fi început căutarea.
Am suspendat şedinţa şi n-am mai discutat nimic despre asta. La
puţin timp după aceea, Hazel a apărut la cină, ca invitata lui Sidris. Nu
a dat nici un semn că m-ar fi recunoscut şi nici eu nu m-am comportat
ca şi cum aş fi ştiut-o de undeva. Am aflat, la mult timp după
întâlnirea de la masă, că mă recunoscuse nu numai datorită braţului
meu stâng, ci şi pentru că blonda înaltă din Hong Kong îmi pusese
şapca pe cap şi mă sărutase. Mai mult, în ciuda schimbării perfecte,
Hazel a recunoscut-o pe Wyoh după voce, singurul lucru pe care n-a
putut să şi-l deghizeze.
Dar mă bazam pe Hazel. Ştiam că n-o să sufle o vorbă. Dacă s-a
gândit vreodată că şi eu făceam parte din conspiraţie, n-a arătat
niciodată că ar şti ceva.
Istoria copilului îi explică purtarea, aşa cum educaţia îi explică
caracterul. A fost deportată împreună cu părinţii la o vârstă fragedă,
era mai mică decât Wyoh. Tatăl ei era ocnaş şi a murit într-un
accident, lucru pe care mama ei l-a pus pe seama indiferenţei
Autorităţii faţă de siguranţa coloniştilor condamnaţi. Mama ei a murit
când Hazel împlinise cinci ani şi fetiţa nu i-a cunoscut cauza morţii. De
atunci trăia în orfelinatul din care am cules-o noi. Nu ştia de ce
fuseseră deportaţi părinţii ei, se gândea că poate din cauza unor
activităţi subversive, dar amândoi erau condamnaţi. De la mama ei a
moştenit ura aprigă împotriva Temnicerului-şef.
Familia care conducea Leagănul de Copii o acceptase. Hazel cosea
şervete, spăla vasele, făcea curăţenie. Era destul de mare ca să-i
încredinţezi tot felul de munci în gospodărie. Învăţase singură să
citească, putea bate scrisori la maşină, dar nu ştia să scrie de mână.
Matematică ştia destul cât să se descurce cu număratul banilor.
S-a iscat zarvă când a trebuit să plece din orfelinat. Proprietara şi
soţii ei pretindeau că Hazel mai datorează câţiva ani de muncă. Hazel
rezolvă problema lăsându-şi acolo hainele şi câteva obiecte de
valoare. Mami s-a supărat rău şi a vrut să înceapă imediat un scandal
ca să-i termine pe certăreţii care o indignaseră cu pretenţiile lor
meschine. Dar, ca şef al celulei ei, am potolit-o spunându-i că nu am
nici un interes ca familia mea să ajungă în atenţia opiniei publice. Am
scos nişte bani şi i-am spus lui Mami că partidul va suporta toate
cheltuielile pentru necesarul lui Hazel. Mami refuză banii, ceru consiliu
de familie, apoi se duse cu Hazel în oraş şi făcu cheltuieli nesăbuite,
cumpărându-i toate cele necesare.
Am adoptat-o pe Hazel. Acum, adoptarea unui copil înseamnă
multă birocraţie şi hârţogăraie, dar pe vremea aceea era mai simplu,
ca şi cum am fi adoptat o pisicuţă.
S-a iscat un alt scandal când Mami a vrut s-o înscrie pe Hazel la
şcoală, fapt care nu se potrivea nici cu ceea ce avea Sidris în minte,
nici cu ceea ce aştepta Hazel ca proaspătă membră a partidului. Am
intervenit din nou şi Mami a înţeles situaţia doar pe jumătate. S-a
ajuns la un compromis. Hazel a intrat la o şcoală din apropierea