Download PDF - Churry-Burry

achete, să intre în alarmă de gradul unu. Puşcaşilor lui Brody să li se
dea liber să meargă în oraş, să se îmbete, să facă tot ce vor, iar
sâmbătă la ora trei după-masă să se prezinte la datorie.
Asta era ideea profesorului. Finn vroia să ţinem o parte dintre ei la
datorie, dar vor fi într-o formă mai bună pentru o gardă mai lungă
dacă se relaxează acum, mi-am dat eu cu părerea, de acord cu
profesorul.
Cât despre bombardarea Terrei, n-am făcut nici o schimbare la
prima rotaţie. Din India primeam mesaje pline de suferinţă, din China
încă nimic. Totuşi India nu prea avea de ce să se vaite, pentru că
asupra ei nu folosisem o reţea. Era suprapopulată şi, în afară de
câteva puncte pe care le alesesem în deşertul Thar şi în câteva vârfuri
muntoase, alesesem celelalte ţinte în mare pe lângă coastă, departe
de porturile maritime locuite.
Ar fi trebuit să alegem munţi mai înalţi sau să dăm mai puţine
avertismente. Din ştiri, am aflat că un om sfânt, urmat de un şir
nesfârşit de pelerini, se hotărâse să urce pe toate vârfurile de munte
care fuseseră desemnate ca ţinte şi să oprească răzbunarea noastră
prin forţa lor spirituală reunită.
Aşa că iar eram nişte criminali. Pe lângă asta, încărcăturile care au
căzut în ape au ucis mulţi peşti, dar şi mulţi pescari care nu ţinuseră
seama de avertismentele noastre. Guvernul indian părea la fel de
furios din cauza peştilor ca şi din cauza pescarilor – dar principiul
sacru acordat tuturor formelor de viaţă nu se aplica în cazul nostru.
Ne vroiau capetele.
Africa şi Europa răspundeau mai cumpătat, dar diferit. În Africa,
viaţa nu fusese niciodată sacră şi cei care s-au dus la ţinte au primit
un mic tratament de recoltare de sânge. Europa a avut la dispoziţie o
zi ca să afle că putem lovi acolo unde spusesem de sute de ori că vom
lovi şi că bombele noastre erau mortale. Au murit şi acolo oameni,
mai ales căpitani de nave tâmpiţi, dar nu mulţimi de gură-cască, cum
s-a întâmplat în America de Nord şi în India. Accidentele au fost chiar
mai rare în Brazilia şi în alte părţi ale Americii de Sud.
Apoi, a venit din nou rândul Americii de Nord – era 9h 50 min. 28
sec. sâmbătă, 17. octombrie '76. Mike a potrivit momentul pentru ora
zece la noi care, ţinând cont de progresul pe orbită într-o zi a Lunii şi
de rotaţia Pământului, a făcut ca America să fie cu faţa spre noi la ora
cinci după ora de pe Coasta lor de Est şi la ora două după ora de pe
Coasta de Vest.
În dimineaţa zilei de sâmbătă începusem să discutăm ce să facem
cu tragerea. Profesorul nu convocase Cabinetul de război, dar venise
toată lumea în afara lui Clayton Watenabe, care se întorsese în
Kongville ca să se ocupe de apărare. Erau opt – profesorul, eu, Finn,
Wyoh, judecătorul Brody, Wolfgang, Stu, Terence Sheehan. Opt păreri
diferite. Profesorul avea dreptate, cu cât sunt mai mulţi, cu atât
nebunia e mai mare. Dacă sunt peste trei adunaţi într-o problemă, nu
se poate lua nici o decizie definitivă.
De fapt, erau şase opinii diferite, pentru că Wyoh n-a spus nimic şi
nici profesorul, care făcea pe moderatorul. Dar ceilalţi făceau o larmă
cât optsprezece la un loc. Pe Stu nu-l interesa ceea ce loveam, el
vroia ca bursa de mărfuri de la New York să se deschidă luni
dimineaţa.
— Joi am vândut fără acoperire în nouăsprezece părţi, pentru că
am vrut să mă asigur că naţiunea lunară n-o să dea faliment înainte
să coboare din leagăn, iar acum trebuie să execut ordinele de
cumpărare care acoperă aceste vânzări. Spune-le, Wolf, fă-i tu să