Download PDF - Churry-Burry

— S-a notat. Wyoh îţi trimite un mesaj, Man. Spune să-ţi amintesc
că azi e ziua de naştere a lui Billy.
— O, pe legea mea că am uitat. Opreşte totul Mike. Am plecat. Pa!
Am ieşit în grabă. Billy e fiul Annei. Probabil că e ultimul ei copil. A
făcut treabă bună pentru familie, opt copii, trei încă mai sunt acasă.
Încerc să mă port cu toată lumea la fel ca Mami, să nu fac favoritisme,
dar Billy e un băiat grozav şi eu l-am învăţat să citească. Poate pentru
că seamănă cu mine.
M-am oprit la biroul inginerului-şef să-i las nota de plată şi-am
cerut să-l văd. M-a primit, dar era într-o dispoziţie mizerabilă.
Temnicerul-şef îşi vărsase nervii pe el.
— Nu te enerva. Azi e ziua de naştere a fiului meu şi nu vreau să
întârzii. Dar trebuie să-ţi arăt ceva.
Am scos din geantă un plic şi l-am scuturat pe birou. Din el căzu o
muscă, carbonizată de mine cu o sârmă încinsă. Noi nu avem muşte
în Tunelul Davis, dar mai intră câte una în oraş când sunt deschise
ecluzele. Asta de pe masă intrase în atelierul meu tocmai când aveam
nevoie de ea.
— Uite, o vezi? Ghici unde am găsit-o?
Având în faţă proba falsă, am construit o teorie despre
întreţinerea automatelor ultrasensibile, i-am vorbit de uşile deschise,
de praf, de supraveghetor.
— Praful poate distruge un computer. Insectele nu au ce căuta
aici! Şi totuşi, supraveghetorii tăi se plimbă parcă ar fi într-o staţie de
metro. Astăzi amândouă uşile au stat deschise, în timp ce idiotul ăla
se văicărea în faţa mea. Dacă mai găsesc dovezi că au fost scoase
capacele de vreun tâmpit care atrage muştele, eu nu mă mai bag, e
aparatura ta, şefule. Am primit să fac mai mult decât pot duce,
rezolvându-ţi ţie treburile, pentru că-mi place să lucrez cu maşini
bune. Dar nu suport să le văd maltratate! La revedere.
— Stai. Am şi eu ceva să-ţi spun ţie.
— Îmi pare rău, dar trebuie să plec. Dacă-ţi place, bine, dacă nu,
treaba ta, eu nu sunt exterminator de insecte, sunt specialist în
computere.
E o tactică. Nimic nu-l scoate pe om mai tare din minţi decât faptul
că nu-l laşi să zică ce are de zis. Cu ceva noroc şi cu ajutor din partea
Temnicerului-şef, pun pariu că inginerul-şef o să facă ulcer până la
Crăciun.
Am întârziat şi mi-am cerut scuze lui Billy. Alvarez a mai venit cu o
şmecherie, o cercetare amănunţită la ieşirea din Complex. Am
suportat liniştit, fără să le adresez Dragonilor, care m-au
percheziţionat, nici cea mai inofensivă înjurătură. Vroiam să ajung cât
mai repede acasă. I-au nedumerit în schimb cele o mie de glume.
— Ce sunt astea? mă întrebă unul.
— Hârtie de imprimantă, am zis. Programe de testare.
I se alătură şi colegul lui. Nu cred că ştiau să citească. Au vrut să
mi le ia, dar le-am zis să-l sune pe inginerul-şef. M-au lăsat să trec. Nu
mi-a părut rău, s-o ţină tot aşa şi gărzile vor fi din ce în ce mai urâte
de toată lumea.
Hotărârea de a-l face pe Mike o personalitate a apărut ca urmare a
faptului că fiecare membru de partid avea nevoie să-i telefoneze din
când în când. Sfatul meu cu concertele şi piesele de teatru era doar
un efect secundar. La telefon, vocea lui Mike avea o calitate ciudată,
pe care n-o observasem în perioada când îl vizitam la Complex. Când