Download PDF - Churry-Burry

15
Semnarea Declaraţiei de Independenţă a mers aşa cum prevăzuse
Profesorul. Le-a anunţat-o brusc, la sfârşitul unei zile lungi şi
obositoare, spunându-le că după cină va avea loc o şedinţă specială,
în care va vorbi Adam. Adam citi Declaraţia răspicat, comentând
fiecare propoziţie, apoi o citi din nou curgător, fără să mai facă pauze,
făcând să sune frumos frazele sonore. Oamenii au plâns. Wyoh, care
stătea lângă mine, a plâns şi ea şi chiar eu am avut senzaţia asta,
deşi o citisem înainte.
După ce termină, Adam îi privi pe toţi şi spuse:
— Viitorul este al vostru, aveţi grijă ce faceţi, şi îi dădu
profesorului cuvântul, şi nu preşedintelui obişnuit al adunării.
Eram două mii două sute. Zarurile fuseseră aruncate. Bineînţeles,
toţi eram pentru. Ştirile de peste zi fuseseră pline: că eram băieţi răi,
că trebuia să fim pedepsiţi, că trebuie să ni se dea o lecţie şi aşa mai
departe. N-a trebuit să mai condimentăm materialele de pe Pământ
erau suficient de răutăcioase – Mike abia dacă a scos opiniile de genul
„pe de altă parte... ". Dacă a existat vreo zi în care Luna s-a simţit
solidară, atunci a fost 2 iulie 2076.
Aveau de gând să aprobe Declaraţia. Profesorul ştia asta dinainte
să o propună.
Da, dar nu aşa cum era scrisă. „Onorabile Preşedinte, în
paragraful doi, cuvântul nealienabil nu există, ar trebui spus
inalienabil – şi oricum, n-ar fi mai demn să spunem drepturi sacre în
loc de drepturi inalienabile? Aş vrea să supun discuţiei problema asta.
"
Ceea ce spusese era oarecum raţional, era mai mult o critică
literară, adică inofensivă, ca drojdia lăsată în bere. Dar femeii ăsteia
nu-i plăcea nimic. Vroia ca o listă întreagă de principii să fie trecută în
Declaraţie „pentru ca oamenii de pe Terra să ştie că suntem civilizaţi
şi potriviţi să ne ocupăm locurile în consiliile omenirii".
Profesorul o lăsă să facă ceea ce vroia, chiar o încurajă,
permiţându-i să vorbească, cu toate că şi alţii vroiau s-o facă –şi apoi
supuse propunerea ei la vot, deşi nici măcar nu fusese sprijinită de
nimeni. (Congresul funcţiona după nişte reguli pe care se certaseră
zile întregi. Profesorul cunoştea regulile, dar le respecta numai când îi
conveneau). Propunerea a fost votată cu împotrivă, cu strigăte
dezaprobatoare, iar femeia părăsi încăperea.
Apoi se ridică cineva şi zise că lista aceea atât de lungă nu-şi avea
locul în Declaraţie, dar oare nu ar trebui să avem nişte principii
generale? Poate o declaraţie că Luna Liberă garantează tuturor
libertatea, egalitatea şi securitatea? Nu era nimic absurd, doar că
aceste principii fundamentale, pe care toată lumea le cunoaşte,
convin guvernării noastre.
Era destul de adevărat şi a fost aprobat – dar ar trebui scris
„Libertate, egalitate, pace şi securitate", nu-i aşa, camarade? Se
iscară dispute dacă libertatea include şi aer liber sau aceasta este o
parte a securităţii? De ce să nu fim siguri şi să scriem „aer liber" ca să
înţeleagă toată lumea despre ce e vorba? Urmă amendamentul „aer
şi apă libere" – pentru că nu poţi avea libertate şi securitate, decât
dacă ai apa şi aerul libere.
Apă, aer şi hrană.
Apă, aer, hrană şi locuinţă.