Download PDF - Churry-Burry

dacă individul dădea telefon dintr-o cârciumă sau de-acasă, cu un
copil din organizaţia Haimanalele de pe Baker Street 39 la treabă, Mike
trecea pe ascultare încă înainte ca ei să termine de tastat numărul.
Puştii ăştia care lucrau pentru organizaţie l-au reperat pe
adjunctul lui Alvarez din L-City. Ştiam că are trebuie să aibă un
adjunct, pentru că turnătorii nu-i raportau personal la telefon şi nu
cred că erau recrutaţi de Alvarez, pentru că nici unul dintre ei nu lucra
în Complex, iar Alvarez venea în interiorul lui L-City numai la vizita
vreunui personaj foarte important de pe Pământ, care avea nevoie de
gardă de corp.
Adjunctul lui nu era doar un om, ci doi: un deţinut bătrân care
avea un magazin de bomboane, ziare şi cărţi în Domul vechi şi fiul lui,
care era în serviciul civil de la Complex. Fiul ducea rapoartele
înăuntru. Mike nu le auzea.
I-am lăsat în pace. Dar din momentul acela, aveam rapoartele
spionilor din teren cu o jumătate de zi înaintea lui Alvarez. Acest
avantaj – datorat în întregime puştilor de cinci-şase ani – a salvat
vieţile a şapte camarazi. Cinste echipei Haimanalelor de pe Baker
Street!
Nu-mi aduc aminte cine le-a pus numele, dar cred că a fost Mike –
eu eram doar un fan al lui Sherlock Holmes, în timp ce el era convins
că e fratele lui Sherlock Holmes, Mycroft – şi n-aş putea să jur că nu e
aşa. Realitatea e o noţiune ambiguă. Puştii nu-şi spuneau astfel,
grupurile de prieteni care se jucau împreună aveau nume puse de ei.
Noi nu i-am împovărat cu secrete care i-ar fi pus în pericol. Sidris
lăsase pe seama mamelor să le spună de ce făceau asta şi asta, cu
condiţia să nu li se spună niciodată motivul real. Copiii ăştia deştepţi
foc ar face orice e misterios şi amuzant, multe din jocurile lor se
bazează pe ideea de a fi mai deştept decât celălalt.
Salonul Bon Ton era un fel de radio şanţ, femeile aflau veştile mai
repede decât Cotidianul lunar. Am sfătuit-o pe Wyoh să-i raporteze lui
Mike în fiecare seară şi să nu încerce să-i facă un rezumat, ci să-i
spună toate veştile aşa cum le auzea, pentru că nu avea de unde să
ştie ceea ce era important pentru Mike, care asocia fiecare informaţie
primită cu alte o mie de informaţii.
Salonul de frumuseţe era şi un loc de lansare al zvonurilor. La
început, partidul a mers mai încet, dar apoi rapid, odată ce puterile
celor trei inteligenţe începură să dea roade şi totodată pentru că
Dragonii Păcii erau mai răi decât vechile gărzi. Când a crescut
numărul membrilor şi partidul a devenit mai puternic, am mărit viteza
agitprop-ului 40 , a zvonurilor de propagandă, am început să lansăm
activităţi subversive, acte provocatoare şi sabotaje. De agitprop se
ocupa Finn Nielsen când era ceva mai uşor, dar mai avea ca sarcină şi
treaba periculoasă a continuării, acoperirii şi mascării activităţii în
vechea luptă ilegală, a spionilor. Acum, o mare parte din agitprop a
fost preluat de Sidris.
Asta presupunea în mare parte distribuirea manifestelor. Sidris nu
avea nici un fel de literatură subversivă în magazinul ei, nu exista nici
la noi acasă, nici la hotel unde stătea profesorul. Distribuirea o făceau
copiii, care încă nu ştiau să citească.
Sidris muncea toată ziua aranjându-le pe cucoane la păr, făcând
39 Sherlock Holmes, eroul lui Conan Doyle (care locuia pe Baker
Street), avea o trupă de copii ai străzii care spionau pentru el.
40 Prescurtarea pentru Agitaţie şi Propagandă, uzuală în Uniunea
Sovietică (în 1. rusă în text).