Download PDF - Churry-Burry

evanşă, care nu se poate evita, încercăm din răsputeri să nu vă
ucidem... dar dacă nu puteţi sau nu vreţi să vă determinaţi guvernele
să ne lase în pace, atunci vom fi forţaţi să vă ucidem. Noi suntem sus,
voi sunteţi jos, nu aveţi cum să ne opriţi. Vă rugăm, fiţi raţionali,
folosiţi-vă judecata!
Cred că am explicat de sute de ori cât de simplu era pentru noi să
lovim şi cât de greu era pentru ei să ajungă la noi. Nu era nici o
exagerare. E foarte greu să lansezi proiectile de pe Terra pe Lună. E
mai uşor să le lansezi de pe orbita de aterizare a Pământului – însă e
foarte scump. Modul cel mai practic pe care-l aveau pentru a ne
bombarda era să arunce bombele de pe nave.
Am remarcat asta şi i-am întrebat câte nave, care costă câte
milioane de dolari, sunt dispuşi să piardă încercând să se bată cu noi?
Merita să facă asta ca să ne dea o bătaie care nu ni se cuvenea? Deja
terminaseră cu şapte dintre cele mai mari şi mai bune nave ale lor,
vroiau să mai încerce cu paisprezece? Dacă da, atunci arma noastră
secretă, care acţionase împotriva navei comandant Pax a Naţiunilor
Federative, putea să mai aştepte.
Ultima chestie era o laudă, Mike calculase că exista o şansă mai
mică de unu la o mie ca nava Pax să fi putut transmite un mesaj în
care să raporteze ce i se întâmplase şi era şi mai puţin probabil ca N.
F. să ghicească că minerii condamnaţi îşi transformară uneltele în
arme spaţiale. De asemenea, N. F. nu avea la dispoziţie prea multe
nave cu care să rişte. Existau cam două sute de vehicule spaţiale în
stare de funcţionare, fără a mai pune la socoteală sateliţii. Dar majoritatea
navelor orbitau în jurul Terrei – precum Lark, care reuşise să
facă un salt pe Lună după ce-şi aruncase tot combustibilul.
Navele spaţiale nu sunt construite special pentru o anumită
destinaţie, pentru că ar fi prea scumpe. Naţiunile Federative aveau
şase crucişătoare care ne-ar fi putut bombarda fără să fie nevoite să
revină pe Terra pentru a-şi face plinul, doar prin înlocuirea încărcăturii
cu tancuri suplimentare. Mai erau câteva nave care se puteau
modifica, cum a fost cazul lui Lark, plus câteva nave pentru
condamnaţi şi cargouri care puteau ajunge pe orbita din jurul Lunii,
dar nu puteau pleca înapoi fără să-şi facă plinul.
Nu exista nici o îndoială că N. F. ne puteau distruge, dar
întrebarea era cât de mare ar fi fost preţul pe care ar fi trebuit să-l
plătească. Datoria noastră era să-i convingem că preţul era întradevăr
mult prea mare, înainte ca ei să aibă timp să-şi strângă trupe
suficiente să ne înfrângă. Ca la poker, noi încercam să ridicăm miza
atât de mult încât ei să nu se încumete să plătească şi să renunţe.
Speram ca niciodată să nu fie nevoie să ne arătăm cărţile.
La sfârşitul primei zile a fazei radio-video, a fost restabilită
comunicaţia cu Hong Kong, în timp ce Mike pregătea „aruncarea
pietrelor". A sunat profesorul şi tare mult m-am bucurat să-l aud! Mike
îi făcu un rezumat al situaţiei, iar eu tăceam aşteptând una din
dojanele lui blânde – pregătindu-mă să-i răspund tăios: Şi ce-ai fi vrut
să fac? N-am putut să iau legătura cu tine şi te-am crezut mort, ştii
asta? Ce era să fac după ce-am rămas singur la conducerea
guvernului, cu criza pe capul meu? Să fi renunţat numai pentru că nam
putut să iau legătura cu tine?
N-am avut ocazia să i-o spun.
— Ai făcut ceea ce trebuia, Manuel, l-am auzit spunând pe
profesor. Erai şeful activ al guvernului şi-ai avut de rezolvat o criză.
Sunt încântat că ai acţionat cu mintea ta şi că n-ai lăsat să-ţi scape
ocazia, pentru că nu se putea lua legătura cu mine.