Download PDF - Churry-Burry

şi se simţea prea obosit, mai ales din cauza călătoriei pe Pământ,
pentru a-şi asuma responsabilitatea prezidării şi ruga Congresul să
aleagă un purtător de cuvânt şi un purtător de cuvânt-provizoriu. Pe
lângă asta, era de părere că numărul celor din Congres nu ar trebui
mărit cu mai mult de zece procente, să aleagă noi membri, astfel
încât primul ministru, oricine o fi el, să poată să aleagă membrii cabinetului
sau miniştrii de stat care s-ar putea să nu fie acum membri ai
Congresului – în special miniştrii fără portofoliu – care să-i ia povara
de pe umeri.
S-au opus. Mulţi se mândreau cu statutul de congresmeni şi îşi
păzeau deja scaunul cu toată hotărârea. Dar profesorul nu se mişcă
de-acolo, stând cu un aer obosit, şi aşteptă până când cineva spuse
că, în felul acesta, controlul rămânea totuşi în mâinile Congresului.
Aşa că au fost de acord cu ceea ce ceruse.
Apoi cineva formulă un discurs care se vroia o întrebare la adresa
Preşedintelui. Toată lumea ştia că Adam Selene se abţinuse să
candideze pentru Congres, pe motiv că Preşedintele Comitetului de
Urgenţă nu trebuie să profite de poziţia pe care o are pentru a-şi forţa
intrarea în guvern... dar ar putea Onorabila Doamnă Preşedinte să
spună membrilor dacă ar exista vreun motiv care să împiedice
alegerea lui Adam Selene ca membru extern? Ca semn de apreciere
pentru marile servicii aduse. Pentru că întreaga Lună – dar şi toţi
pământenii, în special ex-Autoritatea Lunară – să ştie că noi nu îl
repudiem pe Adam Selene, ci dimpotrivă, îl preţuim ca pe cel mai
vechi şi mai îndrăgit om al nostru şi nu l-am ales Preşedinte pentru că
pur şi simplu nu vrea!
Sala era în urale. Nu se mai opreau. Sigur că numele celui care
ţinuse discursul există trecut în procesele-verbale, dar pariez că l-a
scris profesorul, iar Wyoh l-a plasat la cineva fără importanţă.
La încheierea şedinţei iată ce a rezultat:
Prim-Ministru şi Secretar de Stat pentru Afaceri Externe: profesor
Bernardo de la Paz. Purtător de cuvânt: Finn Nielsen. Purtător de
cuvânt provizoriu: Wyoming Davis. Subsecretar de stat pentru Afaceri
Externe şi Ministrul Apărării: General O'Kelly Davis. Ministru al
Informării: Terence Sheehan (Sheenie, care a lăsat Pravda pe mâna
redactorului-şef pentru a putea să lucreze cu Adam şi cu Stu). Ministru
special fără portofoliu în Ministerul Informaţiilor: Stu LaJoie,
congresman extern. Secretar de Stat pentru Economie şi Finanţe (şi
Custode al Proprietăţii Inamice): Wolfgang Korsakov. Ministru al
Afacerilor Interne şi al Siguranţei: camaradul Clayton Watenabe.
Ministru fără portofoliu şi Consilier special al Primului Ministru: Adam
Selene. Guvernul mai avea o duzină de miniştri plini şi miniştri fără
portofoliu şi din alte oraşe.
Vedeţi cum au ieşit lucrurile până la urmă? Dacă dăm la o parte
titlurile pretenţioase, tot celula B conducea lucrurile, conform
sfaturilor lui Mike, susţinută de un Congres în care nu puteam să
pierdem un vot, dar pierdeam altele pe care oricum nu vroiam să le
câştigăm sau nu ne interesau. Atunci nu vedeam nici un sens în toată
pălăvrăgeala.
În timpul sesiunii de seară, profesorul raportă despre călătorie şi
apoi îmi dădu mie cuvântul ca să explic ce înseamnă un plan cincinal
şi să le spun cum încercase Autoritatea să mă mituiască. N-am fost
niciodată un bun orator, aşa că am învăţat în pauză discursul pe care
mi-l pregătise Mike. Era scris într-un limbaj dur, duşmănos, iar eu mam
înfuriat şi l-am citit cu atâta convingere, încât a prins. Când m-am
aşezat, Congresul era gata de luptă.