Download PDF - Churry-Burry

ca un cocoş, să ia Luna în stăpânire, aşa cum se zvonea că făcuse pe
Pământ în închisoare.
Nici unul nu a rezistat mai mult de două săptămâni. Mafiotul cel
mare n-a rezistat în barăci, şi nici nu luase bine aminte când i se
explicase cum se poartă costumul de presiune. )
— Din punctul nostru de vedere, nu-l împiedică nimic să se
întoarcă acasă, răspunse profesorul, deşi cred că poliţia voastră de
pe-aici s-ar putea să-l pună pe gânduri. Dar n-am auzit ca vreun
deportat să ajungă pe Lună cu destul de mulţi bani pentru a-şi plăti
biletul de întoarcere. Credeţi că asta e o problemă? Navele sunt ale
voastre. Luna nu are nici o navă şi daţi-mi voie să adaug că-mi pare
rău că nava programată să vină luna asta a fost anulată. Nu m-am
plâns, dar asta ne-a forţat pe mine şi pe colegul meu să călătorim
într-un mod cel puţin original.
Profesorul zâmbi şi continuă:
— Sper ca asta să nu fie doar o strategie. Luna nu are nimic de
împărţit cu voi. Navele voastre sunt bine venite, comerţul vostru este
acceptat cu plăcere, vrem să fim în relaţii de pace. Vă rog să
remarcaţi că transporturile de cereale au venit la timp pe Pământ.
Profesorul avea un talent deosebit în arta de a schimba subiectul.
Cei din comisie se legară de probleme minore. Băgăciosul din
America a vrut să ştie ce s-a întâmplat cu Temnice..., pardon, cu
Protectorul. Senatorul Hobart. Profesorul îi răspunse că suferise un
atac – o lovitură poate să fie şi un atac – şi nu mai putea continua săşi
îndeplinească îndatoririle. În rest, era bine şi primea îngrijire
medicală constantă. Profesorul adăugă gânditor că el bănuia că
bătrânul domn se cam ramolise în ultima vreme, dacă am aminti
indiscreţiile lui din ultimul an, nenumăratele lui încălcări ale
drepturilor cetăţeanului liber, mai ales ale unora care nu erau şi nici
nu fuseseră vreodată condamnaţi.
Povestea a fost înghiţită destul de bine. Când oamenii de ştiinţă au
reuşit să trimită veşti despre lovitura noastră de stat, au raportat că
Temnicerul-şef murise. Dar Mike îl ţinea în viaţă, jucându-i rolul. Când
Autoritatea de pe Pământ a cerut un raport al Temnicerului-şef despre
acel zvon ciudat, Mike s-a consultat cu profesorul, apoi a acceptat
convorbirea dând o adevărată reprezentaţie de senilitate, negând,
confirmând şi încurcându-se în amănunte. După asta au venit
anunţurile noastre şi Temnicerul-şef n-a mai fost de găsit, nici măcar
sub forma înlocuitorului său computerizat. Trei zile mai târziu, ne-am
declarat independenţa.
Americanul a vrut să ştie ce motiv ar avea ei să creadă că noi am
spus adevărul. Profesorul zâmbi smerit şi făcu efortul de a-şi depărta
mâinile slabe, după care le lăsă să cadă pe cuvertură.
— Domnul membru din America este rugat să vină pe Lună, să
facă o vizită la spitalul în care este internat senatorul Hobart şi se
poate convinge personal. Toţi cetăţenii Pământului sunt invitaţi să
viziteze Luna oricând, să vadă orice doresc. Noi vrem să fim prieteni,
suntem paşnici, nu avem nimic de ascuns. Singurul meu regret este
că ţara mea nu poate asigura transportul şi pentru asta trebuie să
apelăm la dumneavoastră.
Membrul chinez îl privea gânditor pe profesor. Nu scoase nici o
vorbă, dar nu-i scăpase nimic.
Preşedintele întrerupse audierea până la ora cincisprezece. Ne-au
dat o cameră de hotel şi ne-au trimis prânzul. Vroiam să vorbesc, dar
profesorul dădu din cap în semn că nu, se uită în cameră şi făcu un
semn spre urechi. Camera avea urechi, mai mult ca sigur. Aşa că mi-