Download PDF - Churry-Burry

circulară faţă de Lună, care va atinge suprafaţa selenară la nouă şi
trei minute duminică, dacă nu face alte manevre între timp. Asta e
prima aproximare. Date mai bune, mai târziu. A fost greu să obţin şi
atât, Man, pentru că nava foloseşte contramăsuri radar şi lasă o ceaţă
groasă în spate.
— Eşti sigur că nu te înşeli?
Chicoti din nou.
— Man, eu nu mă încurc atât de uşor. Am luat amprentele tuturor
micuţelor şi drăgălaşelor mele semnale. Corecţie: Crucişătorul va
atinge Luna la nouă şi două minute şi patruzeci şi trei de secunde.
— Când o să-l ai în bătaia tirului?
— N-o să-l am, doar dacă face manevre. Dar el o să mă aibă pe
mine, sâmbătă seara târziu, timpul depinde de traseul pe care-l alege
pentru aterizare. Asta va crea o situaţie interesantă. E posibil să
ţintească un oraş-furnicar – probabil că Sub-Tycho. Cred că trebuie
evacuat, iar celelalte oraşe să folosească măsuri de urgenţă pentru
presiune maximă. E mai probabil să încerce să tragă în catapultă. Dar
s-ar putea să tragă cât poate de mult, apoi să-mi distrugă toate
radarele cu o salvă care să îndrepte raze laser diferite spre fiecare
radar.
Mike chicoti din nou.
— E amuzant, nu-i aşa? O glumă de tip „amuzant doar o dată"
vreau să zic. Dacă îmi închid radarele, transponderul nu-şi poate
trimite rachetele spre ele. Dar dacă fac chestia asta, nu mai pot să îi
coordonez pe cei care îmi aşteaptă semnalele ca să le spun încotro
să-şi îndrepte tunurile laser. Dacă nu mai există nici o apărare, cât de
mică, catapulta este în pericol de distrugere. E comic, nu?
Am respirat adânc şi mi-am dorit din toată inima să nu mă fi băgat
în slujba asta de ministru al apărării.
— Şi ce facem, Mike? Ne predăm? Nu se poate! Nu, atât timp cât
mai putem lupta!
— Cine a zis să ne predăm? Am rulat proiecţii ale acestei situaţii şi
încă o mie de variante asemănătoare. Ia te uită, am date noi – a
apărut un al doilea punct pe radar. Obiectul tocmai a plecat de pe
Terra, are aceleaşi caracteristici. Să lăsăm proiecţia pe mai târziu. Nu
ne predăm. O să le dăm nişte dureri de cap, amice, să ne ţină minte
cât or trăi!
— Cum?
— Lasă asta în seama bătrânului tău prieten, MYCROFT. Avem
şase radare balistice, plus unul la noul sediu. L-am închis pe cel nou şi
mi-am pus copilul prost să lucreze cu numărul doi de aici... nu vom
urmări navele prin radarul cel nou, nu-i vom lăsa să afle că-l avem.
Urmăresc navele prin radarul numărul trei şi, din trei în trei secunde,
verific dacă sunt noi plecări de pe Terra. Celelalte radare ţin ochii
închişi şi nu le voi folosi decât în momentul în care vom lovi Marea
Chină şi India – iar navele nu le vor vedea, pentru că n-am să mă uit
în direcţia lor. E un unghi mare, care se va realiza până atunci. Când
am să le folosesc, voi face o harababură întreagă, pentru că le voi
închide şi le voi deschide la intervale ciudate... după ce navele îşi vor
lansa rachetele. O rachetă e o bucată moartă de metal, nu are creier,
Man. Am să le păcălesc.
— Dar cum rămâne cu computerele de control ale focului de pe
nave?
— Ei, am să le păcălesc şi pe ele! Punem pariu că pot face în aşa
fel încât două radare să arate ca unul singur, aflat la mijlocul distanţei
dintre ele? Dar acum lucrez la... – scuză-mă! – iar m-am folosit de