Download PDF - Churry-Burry

— Domnule Preşedinte, vă rog! Aş putea avea permisiunea sălii
pentru cinci minute?
M-am uitat în jur. Nu putea fi decât profesorul Bernardo de la Paz,
pe care lesne îl ghiceai după stilul demodat de a vorbi, chiar dacă nu
îi cunoşteai vocea. Era un bărbat distins, cu păr alb, ondulat, cu
gropiţe în obraji şi voce veselă. Nu ştiu cât de bătrân era, dar ştiu că
era bătrân şi în copilăria mea, când l-am cunoscut.
Fusese deportat înainte de naşterea mea, dar nu suferise nici o
condamnare. Era exilat politic la fel ca şi Temnicerul-şef, dar era un
om periculos şi, în locul unei slujbe grase de paznic al bunurilor
materiale şi umane, profesorul fusese aruncat la gunoi, să trăiască ori
să moară de foame.
Fără îndoială, ar fi putut preda în orice şcoală din Luna City, dar nu
a făcut-o. A muncit o vreme spălând vase, din câte am auzit, apoi ca
„baby sitter", a pus pe picioare o creşă şi apoi, cu timpul, o grădiniţă.
Când l-am cunoscut eu, conducea o creşă, o şcoală cu internat de la
nivelul de grădiniţă, şcoală primară şi gimnazială până la liceu.
Angajase treizeci de profesori şi pregătise o programă cu cursuri de
colegiu.
Nu am stat niciodată la internat, dar am învăţat sub conducerea
lui. La paisprezece ani am fost cooptat într-o familie care m-a trimis la
şcoală, întrucât învăţasem numai timp de vreo trei ani şi făcusem
câteva ore suplimentare, fără un program riguros. Soţia mea cea mai
în vârstă era o femeie energică şi datorită ei am făcut şcoala.
Încă de la început, îmi plăcuse de profesor. Îţi putea preda orice,
chiar dacă erau materii despre, care habar n-avea, dacă elevul vroia
să ştie, profesorul zâmbea, stabilea un preţ, căuta prin cărţi şi învăţa
câteva lecţii înainte de oră. Sau odată cu tine, deşi îi venea greu s-o
facă. Niciodată nu pretindea că ştie mai multe decât ştia cu adevărat.
De la el am învăţat algebra şi, până să ajungem la cubice, eu îi
corectam extemporalele la fel de des cum o făcea şi el cu ale mele,
dar spre deosebire de mine, el intra la lecţii cu plăcere.
Tot de la el am învăţat şi electronică, iar mai târziu eu îl învăţam
pe el, aşa că a încetat să-mi mai ia bani pe lecţii şi am continuat
împreună cot la cot ca doi parteneri, până când a dat peste un inginer
care a binevoit să ne lumineze, dându-ne lecţii pentru niscai bani în
plus. Ne-am înhămat la chestia asta, plătindu-l amândoi pe noul
nostru profesor, iar profesorul de la Paz încerca să se ţină după ritmul
meu de muncă, stângaci şi lent, dar era fericit că are ocazia să-şi
pună mintea la contribuţie.
Preşedintele bătu cu ciocănelul.
— Suntem bucuroşi să-i acordăm profesorului de la Paz atât timp
cât doreşte. Hei, voi de-acolo din spate, lăsaţi gura dacă nu vreţi să
încerc ciocanul pe ţestele voastre.
Profesorul ajunse la platformă, iar oamenii se potoliră, devenind
aproape tot atât de tăcuţi cât sunt lunarii de obicei. Se vedea că era
un om respectat.
— O să fiu scurt, începu el.
Se opri ca să se uite la Wyoming. O privi din cap până în picioare
fluierând.
— Încântătoare señorita, zise el, îl puteţi ierta oare pe nefericitul
de mine? Pentru că mă văd silit să vă spun că nu sunt de acord cu
discursul dumneavoastră elocvent.
Wyoh se zbârli la el.
— Cum nu sunteţi de acord? Dar ceea ce am spus este adevărat.
— Vă rog! nu sunt de acord asupra unui singur punct. Pot