Download PDF - Churry-Burry

i-am explicat ce vroia Mike să fac. Credeam că profesorul va obiecta –
speram că va insista să rămân la venirea bombardamentelor, invaziei,
a navelor, dar el îmi spuse:
— Manuel, trebuie să pleci. Am ezitat să ţi-o spun, dar e foarte
important să fii acolo. Ai discutat şansele cu Mike?
— Niet.
— Eu am făcut-o. Ca să fiu direct, dacă Luna City e distrusă, iar eu
împreună cu restul guvernului murim, iar ochii de radar ai lui Mike
orbesc şi el este deconectat de la noua catapultă – lucruri care se pot
întâmpla în urma unui bombardament dur, deci, chiar dacă se pot
întâmpla toate astea, Mike încă dă şanse egale Lunii, dacă „Praştia
micului David" va funcţiona – şi tu eşti acolo ca s-o faci să meargă.
— Da, şefule, am înţeles, să trăiţi. Tu şi Mike sunteţi nesuferiţi şi
vreţi să mă lipsiţi de distracţie. Am s-o fac.
— Foarte bine, Manuel.
Am mai stat cu Mike încă o oră, timp în care el a tipărit metru
după metru, programe compatibile pentru celălalt computer – mie miar
fi luat vreo şase luni această muncă, dacă aş fi în stare să mă
gândesc la toate posibilităţile. Mike a adăugat nişte indexuri şi
referinţe – cu nişte situaţii oribile pe care nici nu îndrăznesc să le
menţionez. De exemplu, dacă împrejurările făceau necesară
distrugerea Parisului, referinţele spuneau – ce rachete, pe ce orbite –
cum să-i spun eu lui Junior să le găsească şi să le trimită la ţintă. Sau
orice altceva era nevoie.
Citeam documentul care nu se mai termina – nu programele, ci
descrierea rezultatelor la care ducea fiecare dintre ele – când sună
Wyoh.
— Mannie, dragule, ţi-a spus profesorul despre plecarea la Mare
Undarum?
— Da. Chiar vroiam să te sun.
— Bine. Fac bagajele şi ne întâlnim la Staţia de Est. Când crezi că
ajungi acolo?
— Bagajele pentru noi? Ce, vii şi tu?
— Nu ţi-a spus profesorul?
— Nu.
Dintr-odată, m-am simţit fericit.
— M-am simţit vinovată, dragule. Vroiam să merg cu tine... dar nu
aveam nici un motiv pentru a-mi justifica purtarea. La urma urmei, eu
nu sunt obişnuită cu computerele şi am responsabilităţi aici. Sau
aveam. Dar am fost concediată din toate funcţiile pe care le
deţineam. Şi tu ai fost concediat.
— Serios?
— Pe bune. Nu mai eşti Ministru al Apărării, e Finn. În schimb te-au
numit Adjunctul Primului Ministru...
— I-auzi!
— ... şi Adjunctul Ministrului Apărării. Eu sunt Purtătorul de cuvânt
adjunct, iar Stu a fost numit Secretar adjunct pentru Afacerile
Externe. Aşa că merge şi el cu noi.
— Sunt mirat.
— Nu e atât de neaşteptat cum pare. Profesorul şi Mike s-au
gândit la toate astea acum câteva luni. Se cheamă descentralizare,
dragule, ceea ce făcea McIntyre pentru oraşe. Dacă are loc un
dezastru la L-City, Statul Liber Luna are totuşi un guvern. Profesorul
mi-a zis: „Wyoh, doamnă dragă, atât timp cât rămâneţi în viaţă voi
trei şi câţiva congresmeni, nu e totul pierdut. Puteţi negocia pe picior
de egalitate, fără să vi se vadă rănile".