Download PDF - Churry-Burry

— Nu ştiu nimic despre vreme, doctore. Tot ce ştiu despre gheaţă
este că are o energie calorică de cristalizare de trei sute treizeci şi
cinci milioane joule/tonă. Habar n-am câte tone ar trebui topite pentru
a curăţa locul, dar cred că ar fi nevoie de un reactor pentru a-l
menţine fără gheaţă şi pentru a da puterea necesară catapultei.
— Putem construi reactoare, putem topi şi gheaţa. Dacă nu, ne
vom trimite inginerii la specializare, până vor înţelege gheaţa.
Doctorul Chan zâmbi, iar eu m-am înfiorat.
— Oricum, ingineria gheţii şi a zăpezii a fost rezolvată în
Antarctica cu ani în urmă, nu vă faceţi probleme în legătură cu ea.
Bun. Un loc curat, stâncă solidă cam de trei sute cincizeci de kilometri
lungime la mare înălţime, am înţeles. Mai este ceva ce trebuie să
ştiu?
— Nu prea mai sunt, domnule. Gheaţa topită se poate colecta la
capul catapultei şi astfel partea cea mai masivă va fi trimisă pe Lună –
va fi o adevărată economie. Totodată, cutiile de oţel se vor refolosi
pentru transportul de cereale spre Pământ, oprindu-se astfel o altă
risipă pe care Luna nu o poate suporta. Nu există nici un motiv pentru
care o cutie de oţel să nu poată să facă cursa de mai multe ori, de
sute de ori. Vor ajunge pe Lună cam în modul în care şlepurile
aterizează acum lângă Bombay, retrorachete cu încărcătură solidă,
programate prin controlul de la sol. Diferenţa ar fi că va fi mult mai
ieftin, 2, 7 km/s schimbare de mişcare faţă de mai mult de 11, un
factor la pătrat cam de douăzeci de ori. Retroreactoarele sunt balast,
iar sarcina utilă se îmbogăţeşte corespunzător. Există un mod de a
îmbunătăţi chiar şi asta.
— Cum?
— Doctore, chestiunea asta mă depăşeşte. Toată lumea ştie că
cele mai bune nave ale voastre folosesc hidrogenul ca masă de
reacţie, încălzit de un reactor de fuziune, dar hidrogenul este scump
pe Lună şi orice masă poate fi masă de reacţie. Numai că nu va fi la
fel de eficientă. Puteţi să vă imaginaţi un remorcher spaţial imens de
mare forţă care să fie proiectat ca să se potrivească condiţiilor de pe
Lună? Ca masă de reacţie ar folosi stâncă brută, vaporizată şi va fi
proiectat ca să urce pe orbita de parcare, să ia transporturile de pe
Terra şi să le aducă pe Lună. E posibil să nu aibă oameni la bord, nici
măcar un ciborg. Poate fi pilotat de la sol de un computer.
— Da, cred că poate fi proiectată o asemenea navă. Dar haideţi să
nu complicăm lucrurile. Aţi rezolvat problemele esenţiale ale acestei
catapulte?
— Cred că da, doctore. Amplasarea este punctul cel mai
important. De exemplu, vârful Nanda Devi. Din hărţi pare să aibă o
culme lungă, înclinată spre vest, cam de lungimea catapultei noastre.
Dacă este aşa, păi atunci e perfect, ar fi mai puţin de tăiat, de
construit. Nu zic că ăsta este locul ideal, ci că este genul pe care
trebuie să-l căutăm, un vârf foarte înalt cu o culme lungă, lungă spre
vest.
— Am înţeles.
Doctorul Chan plecă brusc.
În următoarele săptămâni am repetat povestea asta în vreo
douăsprezece ţări, întotdeauna în discuţii particulare, cu precizarea că
erau confidenţiale. Ceea ce schimbam era doar numele muntelui. În
Ecuador, am subliniat că Chimborazo era aproape de ecuator – ideal!
Dar în Argentina, am remarcat că cel mai înalt vârf din emisfera