Download PDF - Churry-Burry

— Îmi pare foarte rău, gospodin.
— Nu închide!
I-am dat afară pe câţiva mineri şi pe o fată care se găseau în
cameră, apoi m-am aşezat şi am lăsat în jos capota izolantă.
— Mike, am spus încet, sunt singur acum. Ce e prostia asta?
— Man, zise el liniştit, treaba cea mai grea s-a făcut. Adam Selene
trebuia să dispară într-o zi. Şi-a îndeplinit misiunea şi este, aşa cum ai
subliniat şi tu, în afara guvernului. Am discutat asta cu profesorul.
Căzusem de acord asupra dispariţiei lui Adam Selene, singura
întrebare era când s-alegem momentul. Poţi să-i găseşti lui Adam
Selene o glorie mai mare decât să moară în această invazie? Asta îl
va face automat erou naţional... iar naţiunea are nevoie de unul. Hai
să zicem că nu e sigur c-a murit până vorbeşti tu cu profesorul. Dacă
el mai are nevoie de Adam Selene, se va afla atunci că acesta este
închis într-o capsulă şi-şi aşteaptă salvarea.
— Bine, bine. Las-o aşa, să rămână o problemă deschisă. Din
punctul meu de vedere, ţi-am preferat întotdeauna personalitatea ca
Mike.
— Ştiu, Man, primul şi cel mai bun prieten. Şi eu o prefer pentru că
e personalitatea mea adevărată. Adam Selene era un fals.
— A, da. Dar, Mike, dacă profesorul a murit în Kongville, o să avem
foarte multă nevoie de Adam Selene.
— Atunci o să-l îngheţăm şi-o să-l aducem. Înapoi dacă vom avea
nevoie de el. Îngâmfatul. Man, când or să se termine toate astea, o să
ai timp să revenim la cercetarea despre umor?
— Da, Mike, am să-mi fac timp. Îţi promit.
— Mulţumesc, Man. Tu şi cu Wyoh nu prea aţi avut timp să mă
vizitaţi... iar profesorul vrea să vorbească despre lucruri care nu sunt
deloc amuzante. O să fiu fericit când o să se termine războiul ăsta.
— Câştigăm, Mike?
Chicoti.
— Au trecut câteva zile de când nu m-ai întrebat. Iată o nouă
proiecţie, ceva mai roză, pe care am făcut-o când a început invazia.
Ţine-te bine, Man. Şansele noastre sunt egale în momentul de faţă!
— Bunule Bog!
— Aşa că îmbracă-te şi du-te să vezi distracţia! Dar stai la o
distanţă de cel puţin o sută de metri de tunul laser. E posibil ca nava
să poată urmări raza laser cu o altă rază laser. Reglarea tirului e
scurtă, douăzeci şi unu de minute.
N-am ajuns atât de departe, pentru că trebuia să rămân la telefon,
iar cel mai lung cablu din zonă era prea scurt şi nu mă puteam
deplasa. M-am cuplat la telefonul căpitanului, am găsit o stâncă mai
ferită şi m-am postat acolo. Soarele era în vest, atât de aproape de
Terra, încât puteam să văd Pământul numai cu viziera lăsată în jos, ca
să mă apere de strălucirea orbitoare a Soarelui – Pământul încă nu se
vedea ca un semicerc, Pământul nou era de un cenuşiu fantomatic în
lumina lunii înconjurate de radianţa slabă a atmosferei.
Mi-am tras casca înapoi în umbră.
— Controlul balistic, aici O'Kelly Davis, acum la tunul laser George.
Lângă el, vreau să spun, la vreo sută de metri.
Mă gândeam că Mike n-avea de unde să ştie cât de lung era cablul
pe care-l foloseam, din kilometri de fire împrăştiate peste tot.
— Controlul balistic, am înţeles, răspunse Mike fără comentarii.
Am să informez Cartierul General.
— Mulţumesc, control balistic. Întreabă la Cartierul General dacă
au veşti de la Wyoming Davis pe ziua de astăzi.