Download PDF - Churry-Burry

— Nu e nici o problemă, ai să vezi. Când o să auzi o femeie de
patruzeci de ani adresându-se uneia de cincisprezece ani cu „Mama
Milla" o să ştii care e soţia şi care e fiica. Nu e atât de complicat,
pentru că noi nu avem acasă fete pe linia soţului, fetele se aleg. Pot
veni în vizită. Pe soţii tăi îi chema Knott?
— O, nu, îi chema Fedoseev, Choy Lin şi Choy Mu. Mi-am luat
înapoi numele de fată.
Profesorul ieşi costumat, arăta mai rău ca mai înainte. Am plecat
pe trei ieşiri şi ne-am întâlnit în coridorul principal. Eu am mers cu
Wyoh întrucât, pe de o parte, puteam să fiu arestat, iar pe de alta, ea
nu cunoştea Luna City, un adevărat labirint. Şi unul născut aici se
poate rătăci, aşa că am luat-o eu înainte, iar ea nu mă pierdea din
ochi. Profesorul venea din spate, ca să fie sigur că Wyoh nu se
rătăceşte.
Dacă veneau şi puneau mâna pe mine, Wyoh trebuia să găsească
un telefon public, să-l sune pe Mike şi să-i raporteze, apoi să se
întoarcă la hotel şi să-l aştepte pe profesor. Nu eram îngrijorat, ştiam
că orice jachetă galbenă care mi-ar fi pus gând rău, ar fi primit o
mângâiere de la braţul numărul 7.
Nici o problemă. Am urcat la nivelul cinci, am traversat oraşul prin
şoseaua tunel, până sus la nivelul trei şi ne-am oprit la staţia Vest a
metroului ca să-mi iau braţele şi trusa cu scule, dar nu şi costumul de
presiune. Nu s-ar fi potrivit cu personajul jucat de mine. L-am lăsat
acolo. În staţie am văzut o jachetă galbenă, care nici nu s-a uitat la
mine. Am luat-o spre sud prin coridoarele puternic luminate, până să
ies la suprafaţă, ca să ajung la ecluza privată numărul 13, pentru a
intra în tunelul de presiune care alimenta Tunelul Davis, dar şi alte
ferme. Cred că profesorul s-a oprit acolo, însă nu m-am uitat înapoi
să-l văd.
Am aşteptat-o pe Wyoh să mă ajungă din urmă, am intrat şi am
zis:
— Mami, dă-mi voie să ţi-o prezint pe Wyma Beth Johnson.
Mami o luă în braţe, o sărută pe obraz şi-i zise:
— Mă bucur tare mult că ai venit, dragă Wyma. Simte-te ca acasă!
Vedeţi acum de ce o iubesc pe bătrânica familiei? Ar fi putut s-o
îndepărteze pe Wyoh folosind aceleaşi cuvinte pe un alt ton, dar erau
adevărate şi Wyoh ştia asta.
N-am apucat s-o avertizez pe Wyoh de schimbatul numelui, ideea
mi-a venit pe drum. Unii dintre copiii noştri sunt mici şi, până se vor
face mari şi vor avea destulă minte ca să-l dispreţuiască pe
Temnicerul-şef, nu avea nici un rost să riscăm să trăncănească despre
„Wyoming Knott e în vizită la noi", pentru că numele apărea în Fişierul
Special Zebra.
Eram nou în ilegalitate şi poate că de aceea uitasem să-i spun de
schimbarea numelui.
Dar Wyoh se prinse de figură şi nu se dădu de gol.
Greg îşi pusese hainele de predicator şi era gata de plecare. Mami
nu se grăbi, ci o prezentă pe rând pe Wyoh soţilor – Bunicul, Greg,
Hans, apoi soţiilor – Ludmilla, Lenore, Sidris, Anna, cu multă graţie,
apoi îi luă la rând pe copii.
— Mami, am spus, scuză-mă, dar vreau să-mi schimb braţul.
Îşi încruntă sprâncenele, transmiţându-mi un mesaj clar: „Vorbim
mai târziu, dar nu în faţa copiilor", aşa că i-am spus:
— Ştiu că e târziu, văd că Greg se tot uită la ceas, iar Wyma şi cu
mine vrem să mergem la biserică. N-am încotro.
Înţelese şi se linişti.