Download PDF - Churry-Burry
Download PDF - Churry-Burry
Download PDF - Churry-Burry
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
— Aşa e, Man.<br />
— Nu mai există computere atât de deştepte ca Mike! Zise Wyoh<br />
pe un ton dispreţuitor. Nu fi prost, Mannie.<br />
— Wyoh, Man nu e prost. Am văzut un raport destul de neliniştitor,<br />
în care se spunea că la Universitatea din Peiping se fac încercări de<br />
combinare a computerelor cu creiere umane, pentru a obţine<br />
capacităţi masive. Un calculator ciborg.<br />
— Şi au zis cum fac?<br />
— Articolul nu trata probleme tehnice.<br />
— Nu are rost să ne îngrijorăm în legătură cu ceea ce nu putem<br />
schimba. Nu-i aşa, profesore?<br />
— Aşa-i, Manuel. Un revoluţionar trebuie să-şi ferească mintea de<br />
griji, altfel stresul e insuportabil.<br />
— Eu nu cred o iotă, zise Wyoh. Îl avem pe Mike şi vom câştiga!<br />
Mike, iubitule, ai spus c-o să luptăm împotriva Terrei, iar Mannie zice<br />
că asta e o bătălie pe care n-o putem câştiga. Ai idee despre cum am<br />
putea învinge, pentru că altfel nu ne-ai fi acordat aceea şansă din<br />
şapte. Deci, care e ideea?<br />
— Să aruncăm cu pietre în ei, răspunse Mike.<br />
— Nu e deloc amuzant, i-am zis. Wyoh, nu merită osteneala. Nici<br />
măcar nu am pus la punct cum să plecăm de-aici fără să fim înhăţaţi.<br />
Mike, profesorul a spus că au fost ucişi nouă gardieni aseară, iar Wyoh<br />
susţine că erau douăzeci şi şapte în total. Deci, au mai rămas<br />
optsprezece. Ce ştii? E adevărat? Ştii unde sunt, ce fac? Nu putem<br />
începe o revoluţie, dacă nu ieşim de-aici.<br />
Profesorul mă întrerupse:<br />
— Manuel, asta e o chestiune temporară, care se poate rezolva. Mi<br />
se pare că problema ridicată de Wyoh este fundamentală şi ea ar<br />
trebui discutată. Zi de zi, până o rezolvăm. Mă interesează ceea ce<br />
crede Mike.<br />
— Bine, bine, dar nu vrei să aştepţi să-mi răspundă mie mai întâi?<br />
— Scuze, domnule.<br />
— Mike?<br />
— Man, numărul oficial al gardienilor Temnicerului-şef este<br />
douăzeci şi şapte. Dacă au murit nouă, numărul oficial este<br />
optsprezece.<br />
— De ce zici mereu numărul oficial?'<br />
— Am nişte date incomplete care ne-ar putea lămuri. Lăsaţi-mă să<br />
le enunţ înainte de a ne pripi să tragem concluzii. Deci, oficial,<br />
departamentul Ofiţerilor de Securitate, pe lângă funcţionari, este<br />
format numai din gardieni. Dar eu lucrez cu ştatele de plată pentru<br />
Complexul Autorităţii, iar numărul personalului plătit de<br />
Departamentul de Securitate nu este de douăzeci şi şapte.<br />
Profesorul înclină din cap.<br />
— Ăştia sunt spionii companiei.<br />
— Stai aşa, profesore. Ce e cu toţi oamenii ăştia?<br />
— Simple numere de cont, Man, răspunse Mike. Cred că numele<br />
lor se află în locaţia de memorie din banca de date a şefului<br />
securităţii.<br />
— Stai un pic, Mike. Şeful securităţii, Alvarez, te foloseşte pe tine<br />
pentru dosare?<br />
— Cred că da, pentru că locaţia lui de memorie are o parolă<br />
cifrată.<br />
— La naiba, am spus. Profesore, nu e nostim? Îl foloseşte pe Mike<br />
ca să-şi păstreze înregistrările. Mike ştie unde se găsesc, dar nu se<br />
poate atinge de ele.