Download PDF - Churry-Burry

apropiere. Doi căzură, al treilea trase un foc. Cineva ţipă isteric. O
fetiţă drăguţă, roşcată, de vreo unsprezece-doisprezece ani, se
aruncă la genunchii celui de-al doilea paznic şi-l lovi în testicule. Omul
se chirci de durere şi căzu. Shorty îşi roti mâna pe la spate,
împingând-o pe Wyoming Knott să se adăpostească după silueta lui
uriaşă şi protectoare.
— Ai grijă de Wyoh, Man, stai pe-aproape! mai apucă să zică, în
timp ce se mişca spre uşă, împingând oamenii în dreapta şi în stânga
ca pe nişte copii.
Din toate părţile se auzeau numai ţipete, am inhalat ceva, o
duhoare pe care o mai simţisem şi în ziua când mi-am pierdut braţul,
şi mi-am dat seama că nu erau puşti, ci arme cu laser. Shorty ajunse
la uşă şi înşfăcă doi paznici dintr-o lovitură, cu mâinile lui imense.
Micuţa roşcată nu se mai vedea. Paznicul pe care îl doborâse se târa
în patru labe, încercând să se ridice. L-am pocnit cu braţul stâng
peste faţă şi am simţit un şoc când i s-a spart falca. Cred că am avut
un moment de ezitare, pentru că Shorty mă împinse urlând:
— Mişcă, Man! Să ieşim de-aici!
Am prins-o pe Wyoh de mijloc cu braţul drept, am trecut peste
paznicul pe care tocmai îl potolisem, dar dincolo de uşă se părea că
avem probleme. Parcă fata nu vroia să se lase salvată. Încetini dincolo
de uşă, dar am împins-o tare în spate, forţând-o să fugă şi să nu cadă.
M-am uitat în spate. Shorty prinsese alţi doi paznici şi râdea drăceşte
în timp ce le ciocnea ţestele una de cealaltă. Pocniră ca nişte ouă, iar
el îmi strigă:
— Javrele!
Am plecat, urmând-o pe Wyoming. Shorty nu avea nevoie de
ajutor şi nici nu va mai avea nevoie vreodată şi nici eu nu-i puteam
zădărnici ultimul efort. În timp ce le făcea felul celor doi paznici, am
văzut că stătea într-un picior, celălalt îi dispăruse din şold.
3
Wyoh era la jumătatea rampei spre nivelul şase când am ajuns-o
din urmă. Nu încetini şi a trebuit să smulg clanţa uşii ca să intru în
ecluza de presiune odată cu ea. Abia acolo am oprit-o, i-am tras şapca
roşie de pe cârlionţii blonzi şi am îndesat-o în buzunar.
— Aşa e mai bine.
Şapca mea oricum dispăruse de mult în învălmăşeală.
Păru surprinsă, dar zise:
— Bine.
— Înainte de a deschide uşa, i-am spus, vrei să fugi într-un anumit
loc? Vrei să rămân în urmă, ca să-i ţin la distanţă sau vrei să merg cu
tine?
— Nu ştiu. Mai bine să-l aşteptăm şi pe Shorty.
— Nu poate să mai vină cu noi. Shorty a murit.
Făcu ochii mari, dar nu zise nimic. Am continuat:
— Stăteai cu el? Sau cu altcineva?
— Mi s-a reţinut o cameră, la gostiniţa 15 Ucraina. Nici măcar nu
ştiu unde e. Am ajuns la întrunire prea târziu ca să mai am timp şi de
hotel.
— Cred că nu e bine să te duci acolo. Wyoming, nu ştiu ce se
15 Hotel (în 1. rusă în text