Download PDF - Churry-Burry

Fundalul se schimbă, deveni cenuşiu, apoi se localiză şi apăru
colorat. În spatele lui Adam era un calendar de perete cu data
curentă, marţi, 19 mai 2076, iar un ceas arăta ora exactă. Lângă cotul
lui era un pahar de carton cu cafea. Pe birou se afla o fotografie
înrămată, o poză de familie, doi bărbaţi, o femeie şi patru copii. Se
auzea şi un zgomot de fundal, zumzăitul vag din piaţa Domului Vechi,
mai puternic decât ar fi fost normal. Se auzeau strigăte de la distanţă,
iar cineva cânta Marsilieza în varianta lui Simon Jester.
Undeva, din afara ecranului, se auzi vocea lui Ginwallah:
— Gospodin?
Adam se întoarse în direcţia de unde venea vocea:
— Acum sunt ocupat, Albert, zise nerăbdător. Nu primesc nici un
telefon de la nimeni, în afară de celula B. De rest, te ocupi tu.
Apoi se uită la noi.
— Ei, ce ziceţi? Wyoh? Vreo sugestie, profesore? Man, prietenul
meu care avea îndoieli! Merge?
M-am frecat la ochi uluit.
— Mike, ştii să găteşti?
— Sigur. Dar nu gătesc. Sunt însurat.
— Adam, spuse Wyoh, cum poţi să fii atât de liniştit după ziua pe
care am avut-o?
— Nu las ca lucrurile mărunte să mă îngrijoreze.
Se uită la profesor.
— Profesore, dacă nu ai nimic de zis despre imaginea mea, de
unde înţeleg că e bună, hai atunci să vorbim despre ce o să spun eu
mâine de dimineaţă. Mă gândeam să mă ocup de buletinul de ştiri de
la ora opt dimineaţa, după ce-am să anunţ vestea în celule în timpul
nopţii.
Am stat la discuţii toată noaptea. Eu am trimis de două ori după
cafea, iar Mike-Adam şi-a schimbat şi el de două ori paharul de
carton. Când am comandat sandvişuri, el l-a rugat pe Ginwallah să
trimită şi el după câteva. Pe ecran a apărut o clipă imaginea din profil
a lui Albert Ginwallah, un babu tipic, plicticos şi vag dispreţuitor. Mike-
Adam mânca în timp ce mâncam şi noi, mormăind din când în când cu
gura plină.
Când l-am întrebat (din interes profesional), mi-a spus că, după
ce-şi alcătuise imaginea, programase totul aproape automat, iar el se
concentra numai la expresiile faciale. N-a trecut mult şi-am uitat că
era o imagine simulată de un computer. Mike-Adam vorbea cu noi
prin video şi era mult mai bine decât la telefon.
Pe la trei şi jumătate dimineaţa, am stabilit deja strategia, apoi
Mike se apucă să repete discursul. Profesorul se mai gândi să adauge
nişte idei. Mike făcu toate revizuirile, apoi am căzut de acord că
trebuie să ne odihnim, chiar şi Mike-Adam, deşi, de fapt, Mike rămase
la post toată noaptea, supraveghind transmisiile spre Terra, ţinând
Complexul izolat, ascultând la multe telefoane. Profesorul şi cu mine
am dormit în patul mare, Wyoh s-a întins pe o canapea. Am fluierat ca
să sting luminile şi-n noaptea aceea am dormit fără griji.
De dimineaţă, la micul dejun, Adam Selene se adresă Lunii Libere.
Era blând, calm, hotărât şi convingător.
— Cetăţeni ai Lunii Libere, fraţi, camarazi – pentru cei care nu mă
cunosc – daţi-mi voie să mă prezint: sunt Adam Selene, Preşedintele
Comitetului de Urgenţă al Camarazilor pentru Luna Liberă... acum al
Lunii Libere, pentru că suntem în sfârşit liberi. Aşa-zisa „Autoritate"
care a uzurpat vreme îndelungată puterea aici, acasă la noi, a fost
răsturnată. M-am trezit deocamdată şeful acestui guvern pe care-l