Download PDF - Churry-Burry

nu scădeau niciodată sub zero, dar erau supuşi inflaţiei, iar schimbul
lor arăta asta în mod crescător. Noul guvern cheltuia bani pe care nu-i
avea.
Dar asta s-a întâmplat mai târziu. Aruncasem mănuşa Pământului,
Autorităţii şi Naţiunilor Federative într-un mod provocator, intenţionat
şi insolent. Li s-a ordonat tuturor vaselor N. F. să stea la o distanţă de
Lună mai mare de zece diametre şi să nu orbiteze la nici o distanţă
mai apropiată, sub pedeapsa distrugerii fără avertisment. Nu se
menţiona cum le-am fi distrus, dat fiind că nici nu puteam s-o facem.
Vaselor particulare li se permitea să aterizeze dacă: a) cereau permisiunea
înaintea planului balistic, dacă: b) un vas cu asemenea
permisiune se plasează sub comanda Centrului de control la sol de pe
Lună (Mike) la o distanţă de o sută de mii de kilometri şi urmăreşte
traiectoria aprobată şi: c) nu are arme la bord, în afară de trei arme
pentru ofiţeri. Ultima cerinţă trebuia confirmată prin inspecţia de la
aterizare, înainte ca nava să fie încărcată cu energie sau cu masă de
reacţie. Violarea acestor reguli însemna confiscarea navei. Nu i se
permitea nici unei persoane să coboare pe Lună, în afara echipajului
navei. Mai aveau voie să coboare şi acei pământeni care
recunoscuseră Luna Liberă. (Adică numai Ciadul, dar nu avea nave.
Profesorul se aştepta ca unele nave particulare să fie înregistrate sub
steagul comercial al Ciadului).
Declaraţia consemna că oamenii de ştiinţă pământeni care mai
erau încă pe Lună se puteau întoarce acasă cu orice vas care se
conforma cerinţelor noastre. Toate naţiunile iubitoare de libertate de
pe Pământ fuseseră invitate să denunţe nedreptăţile pe care le
suferisem şi cele pe care Autoritatea le plănuia împotriva noastră, să
ne recunoască drept stat independent şi să se alăture comerţului liber
şi comunicării libere – şi se sublinia că nu există tarife sau taxe
artificiale aplicate asupra comerţului pe Lună, iar politica guvernului
de pe Lună era să menţină această situaţie. Încurajam emigrarea şi
arătam că ducem lipsă de forţă de muncă. Orice emigrant care se
stabilea pe Lună putea să se întreţină singur imediat.
Totodată ne lăudam cu alimentele – un adult consuma peste patru
mii de calorii pe zi, alimente bogate în proteine – care nu costau mult
şi nu se raţionalizau. Stu îl pusese pe Mike-Adam să stabilească preţul
la vodca de o sută de grade, cincizeci de cenţi HKL pe litru, fără
impozite. Stu ştia că aceasta reprezenta o zecime din preţul cu
amănuntul al unei sticle de vodcă de optzeci de grade din America de
Nord şi era convins că preţul nostru îşi va atinge ţinta. Adam,
nebăutor din fire, nu se gândise la asta – una din puţinele scăpări ale
lui Mike.
Autoritatea Lunară fusese invitată să se adune într-un singur loc,
departe de alţi oameni, de exemplu în partea neirigată a Saharei şi să
aştepte acolo ultimul şlep gratuit de cereale, care le-ar fi venit direct
în cap, la viteza maximă. Invitaţia continua cu o serie de injurii care
spuneau clar că suntem în stare să facem acelaşi lucru cu oricine ne
ameninţa liniştea. La capul catapultei aşteptau frumuşel un număr
mare de şlepuri încărcate, pregătite pentru o asemenea livrare cam
neplăcută.
Apoi, am aşteptat.
Dar n-am stat cu mâinile în sân. Munceam. Erau într-adevăr
câteva şlepuri încărcate. Le-am descărcat şi le-am umplut cu pietre,
modificând transponderele de ghidare, astfel încât Centrul de control
de la Poona să nu poată interveni în dirijarea lor. S-au îndepărtat
retroproiectoarele şi s-au lăsat doar servomotoarele laterale.