Download PDF - Churry-Burry

este leacul potrivit pentru nervi – şi se întâmplaseră în ultima vreme
destule lucruri care-mi zdruncinaseră nervii. Asta era un motiv pentru
care dormeam cu ea, celălalt era că vroiam să ştie că nu am să mă
strecor în camera lui Wyoh după ce aveau să adoarmă toţi şi să se
facă linişte deplină. Atelierul în care dormeam când aveam chef de
singurătate era după colţ, vizavi de camera lui Wyoh. Mami îmi
spusese limpede şi răspicat: „Dă-i drumul, dragă. Să nu-mi spui mie
dacă vrei să faci prostii. Du-te fără ca eu să aflu. "
Nici unul din noi n-ar fi admis aşa ceva. M-am dus la Wyoh când
am fost gata de culcare şi i-am zis noapte bună.
Când am ajuns înapoi, Mami, în loc de noapte bună, mi-a spus:
— Manuel, de ce musafira ta micuţă şi dulce s-a machiat ca o
africană? Mă gândeam că-i stă mai bine cu culoarea ei naturală. Nu că
nu i-ar sta bine şi aşa.
M-am întors cu faţa spre ea şi i-am explicat. Suna fals şi atunci am
adăugat şi altele, până m-am trezit că-i spun totul, în afară de un
lucru: de Mike. Adică i-am povestit de el, dar nu i-am spus că e
computer, ci un om pe care Mami n-ar trebui să-l întâlnească din
motive de securitate.
Spunându-i toate astea, am luat-o în subcelula mea în conspiraţie,
unde şi ea la rândul ei putea să-şi formeze propria ei celulă şi nu cred
că m-am desconspirat ca un soţ care nu-şi ţine gura în faţa nevestei.
Recunosc, m-am pripit, dar dacă tot trebuia să i se spună, ăsta era
momentul cel mai bun.
Mami e o femeie inteligentă. Are şi tact. Conducerea unei familii
numeroase, fără să-ţi arăţi colţii, cere multă diplomaţie. Era
respectată de familiile de fermieri din Luna City. Era mai veche prin
locurile astea decât cei mai mulţi lunari şi putea fi de ajutor.
Familia nu s-ar fi descurcat fără ea. Fără ajutorul ei, nu cred că eu
şi cu Wyoh am fi putut să vorbim la telefon fără să dăm de bănuit şi
să-i ţinem pe copii deoparte. Dar cu Mami de partea noastră, în casă
nu vom avea nici un fel de probleme.
După ce mă ascultă, zise:
— Pare periculos, dragule.
— Este, i-am zis. Ascultă, Mimi, dacă nu vrei să te bagi, spune-mi...
şi uită ce ţi-am povestit.
— Manuel, nici măcar să nu spui aşa ceva! Eşti soţul meu, dragule,
m-am măritat cu tine ca să fim împreună şi la bine şi la greu. Dorinţa
ta e ordin pentru mine.
(Pe legea mea, ce minciună gogonată, dar Mimi o credea!)
— N-am să te las să intri singur în pericol şi, în afară de asta...
— Ce e, Mimi?
— Cred că orice lunar visează că va fi liber într-o bună zi. Toţi
sperăm asta, în afară de şobolanii lipsiţi de şira spinării. N-am vorbit
niciodată despre asta pentru că părea ceva utopic, dar trebuie să
priveşti înainte şi nu în urmă, să ridici povara şi să mergi mai departe.
Îi mulţumesc lui Bog că am apucat să trăiesc clipa în care ne putem
gândi la libertate. Te rog, mai dă-mi amănunte. Trebuie să mai găsesc
alţi trei oameni de încredere.
— Nu te grăbi, ia-o încet. Să fii sigură de ei.
— Am încredere în Sidris. Îşi ţine gura.
— Nu cred că e bine să alegi din familie. Trebuie să ne extindem.
Nu te grăbi.
— Nu, n-am s-o fac. Dacă am vreo idee, am să-ţi spun. Mai e ceva,
Manuel, dacă vrei să-mi ştii părerea... Se opri.
— Întotdeauna vreau să-ţi ştiu părerea, Mimi.