Download PDF - Churry-Burry

— Nu e? întrebă profesorul.
Am vrut să-i răspund, dar m-am oprit. Mike nu-şi luase nici o
diplomă, nu făcuse nici o şcoală. Ştia pur şi simplu mai multe despre
inginerie decât orice inginer. Ca şi despre piesele lui Shakespeare,
enigme, istorie sau orice altceva ce te-ar fi interesat.
— Povesteşte-mi.
— Manuel, noi vom merge pe Terra ca o încărcătură de cereale.
— Poftim? Noi, care noi?
— Tu şi eu. Ceilalţi voluntari sunt mai mult de decor.
— Uite ce e, profesore, am zis. Am perseverat. Am muncit de mam
spetit când toată povestea asta nu părea decât o prostie. Am
purtat greutăţi, pe care le port şi acum în eventualitatea unui drum
spre infernul de pe Pământ. Am fost de acord să merg într-o navă
pilotată măcar de un ciborg, care să mă ajute să ajung jos în
siguranţă. Dar nu accept să călătoresc pe post de meteorit.
— Foarte bine, Manuel. Eşti liber să alegi. Eu cred în libera alegere
şi nu te forţez. Dacă tu nu vrei, va merge înlocuitorul tău.
— Poftim? Înlo... Cine e?
— Camarada Wyoming. Din câte ştiu, e singura persoană în afară
de tine care e pregătită pentru călătoria asta.
Ce puteam să mai fac? Am acceptat să plec. Dar mai întâi am stat
de vorbă cu Mike. Îmi spuse răbdător:
— Man, primul meu prieten, nu te teme. Ai fost programat pentru
şlepul spaţial KM 187, seria '76 şi ai să ajungi în Bombay fără nici un
fel de probleme. Ca să te liniştesc, îţi spun că am ales pentru voi
încărcătura care va ieşi de pe orbita de parcare şi va ateriza într-un
moment când India se va afla cu faţa spre mine... şi am adăugat o
supracomandă care îmi va permite să vă scot de sub controlul
Pământului, dacă n-o să-mi placă felul în care vă tratează. Ai
încredere în mine, Man, totul a fost plănuit. Chiar şi decizia de a
continua transporturile a fost o parte a acestui plan.
— Ar fi trebuit să-mi spui.
— Te-ai fi îngrijorat în plus. Profesorul trebuia să ştie şi-am ţinut
legătura doar cu el. Misiunea ta e să ai grijă de el şi să-l aduci înapoi
sau să continui ce-a început el dacă moare, un factor despre care nu
pot să-ţi dau nici o asigurare.
Am oftat.
— Bine. Dar, Mike, crezi că poţi pilota o navă încărcată pentru o
aterizare uşoară de la distanţa asta? Te va împiedica nu numai viteza
luminii...
— Man, crezi că nu mă pricep la balistică? Pentru poziţia orbitală,
de la întrebare la răspuns şi apoi de la comandă până la recepţia ei,
timpul e sub patru secunde... şi ai încredere în mine că n-am să
irosesc nici o microsecundă. Călătoria maximă de parcare pe orbită în
patru secunde este doar de treizeci şi doi de kilometri, micşorându-se
spre zero la aterizare. Reflexele mele vor fi mai rapide decât ale unui
pilot care conduce manual, pentru că eu nu pierd timp ca să înţeleg o
situaţie şi să decid acţiunea corectă. Deci, timpul maxim este de
patru secunde. Eu voi fi cu patru secunde înaintea voastră pentru că
proiectez şi anticipez în mod constant ceea ce se va întâmpla.
— Bucata aia de oţel nu are nici măcar altimetru.
— I-am pus. Man, te rog, crede-mă m-am gândit la toate. Singurul
motiv pentru care am comandat acest echipament suplimentar a fost
ca să-ţi liniştesc temerile. Controlul de la sol din Poona nu a avut nici
un eşec la ultimele cinci încărcături. Pentru un computer, cred că este
destul de deştept.