Download PDF - Churry-Burry

erau recrutaţi într-o organizaţie inutilă, în care puteau cel mult să dea
informaţii unul despre celălalt, ca un câine care aleargă după propria
lui coadă. Cu ajutorul lui Alvarez, descopeream imediat fiecare spion
nou. Cred că lui Alvarez nu-i plăceau spionii pe care-i angaja, doi
dintre ei dispăruseră şi organizaţia noastră, care avea pe-atunci peste
şase mii de membri, nu reuşi niciodată să-i găsească. Cred că
fuseseră eliminaţi sau muriseră în timpul interogatoriilor.
Selene Associates nu era singura companie falsă pe care o
înfiinţasem. LuNoHoCo era o altă firmă falsă, mai mare, cu adresă
serioasă. Avea birourile principale în Hong Kong, filiale în Luna City şi
în Novy Leningrad, cu sute de angajaţi, dintre care cei mai mulţi nu
erau membri de partid şi era cea mai grea operaţiune a noastră.
Planul principal al lui Mike era să listeze un număr impresionant de
probleme care cereau rezolvare. Una dintre ele era finanţarea. Alta,
cum să protejăm catapulta de un atac din spaţiu.
Profesorul se gândi să jefuim o bancă pentru a rezolva prima
problemă, însă îi era silă să facă aşa ceva. Dar l-am ascultat şi ne-am
apucat să jefuim bănci, firme şi Autoritatea. Mike s-a gândit la
problemă şi a rezolvat-o împreună cu profesorul. La început, Mike nu
prea ştia de ce aveam nevoie de bani. Ştia tot atât de puţin despre
nevoile materiale ale oamenilor, cât ştia şi despre sexualitate. Mike
învârtea milioane de dolari şi nu vedea nici o problemă. Începu să-i
trimită Autorităţii cecuri pentru orice sumă doream.
Profesorul se sperie când află de manevra asta. Apoi îi explică lui
Mike că era riscant să încerce să încaseze un cec de, să zicem, zece
milioane de dolari AS din visteria Autorităţii.
Au reluat ideea. Au făcut o divizare pe mai multe nume şi în mai
multe locuri în întreaga Lună. Fiecare bancă, fiecare firmă, magazin,
agenţie, chiar şi Autoritatea la care Mike ţinea contabilitatea erau
tapate de fonduri pentru partid. Era o escrocare în sistem piramidal
bazată pe principiul – necunoscut de mine, dar ştiut de Mike şi de
profesor – că mulţi bani înseamnă simple cifre în contabilitate.
Iată un exemplu, întâlnit în sute de variante: Sergei, fiul familiei
mele, de optsprezece ani, membru de partid, este solicitat să-şi
deschidă un cont la banca Bunăstarea Generală şi Riscul Împărţit.
Face depuneri. De fiecare dată se fac mici erori, este creditat cu mai
mult decât depune, este debitat cu mai puţin decât retrage. Peste
câteva luni, când îşi găseşte o slujbă în afara oraşului şi-şi transferă
contul la Credit Mutual Tycho, fondurile transferate sunt deja umflate
de trei ori. Cea mai mare parte din fond şi-o retrage în numerar şi o
dă şefului celulei sale. Mike ştie suma pe care Sergei trebuie s-o dea
şefului său. Ei nu ştiu că Adam Selene este unul şi acelaşi cu
contabilul-şef al băncii şi au fost instruiţi ca fiecare să-i raporteze lui
Adam tranzacţia. Aşa ne asiguram de sinceritatea lor, chiar dacă
amănuntul ăsta n-a fost trecut în plan de la început.
Ca să vă imaginaţi cât de cât cum mergea afacerea, înmulţiţi
acest furt de trei mii de dolari Hong Kong de câteva sute de ori.
Nu vă pot descrie tertipurile folosite de Mike pentru a-şi echilibra
registrele şi a împiedica observarea miilor de furturi.
Dar amintiţi-vă că cel care foloseşte automatele îşi închipuie că
sunt corecte. Va face teste pentru a verifica dacă automatele
funcţionează corect, dar nu-i va trece prin minte că testele nu
dovedesc nimic, pentru că maşina în sine nu e corectă, are o
anomalie. Furturile lui Mike nu erau niciodată atât de mari încât să
dea peste cap economia, erau ca o jumătate de litru de sânge,
cantitate destul de mică ca să nu-l afecteze pe donator. Nu-mi dau