Download PDF - Churry-Burry

deşeurile oraşului, toate rămăşiţele pe care voi le aruncaţi la gunoi, şi,
pentru fiecare tonă, noi vă vom trimite înapoi o tonă de grâne aurii.
Daţi-ne săracii voştri, nenorociţii soartei, trimiteţi-i cu miile şi cu
sutele de mii, iar noi o să-i învăţăm metodele noastre lunare, rapide,
eficiente, de a face agricultură în tunele şi veţi primi înapoi o cantitate
incredibilă de grâne. Domnilor, n-aveţi idee ce e Luna: o fermă
agricolă inimaginabil de fertilă, patru milioane de hectare care-şi
aşteaptă plugurile!
Asta îi uimi pe toţi. Apoi cineva zise încet:
— Dar ce vă iese de-aici? Adică, care e câştigul Lunii?
Profesorul ridică din umeri.
— Bani. Sub forma bunurilor comerciale. Există multe lucruri pe
care voi le produceţi ieftin şi care sunt foarte scumpe pe Lună.
Medicamente. Unelte. Filme. Bijuterii pentru frumoasele noastre
doamne. Cumpăraţi grânele noastre vânzându-ne toate astea la un
preţ bun pentru voi.
Un ziarist hindus rămase pe gânduri, apoi începu să scrie. Lângă el
se afla un european, care nu părea impresionat de spusele
profesorului.
— Profesore, aveţi idee despre costul transportului unui asemenea
tonaj pe Lună?
Profesorul făcu o mişcare cu mâna înlăturând întrebarea.
— Asta e doar o problemă tehnică. Domnule, a fost o vreme în
care transportarea mărfurilor peste ocean nu numai că a fost scumpă,
ci imposibilă. Apoi a venit vremea când transportul a fost scump,
dificil, periculos. Astăzi, vindeţi mărfuri la jumătate din planetă, foarte
ieftin – ca şi cum aţi vinde vecinilor. Transportul pe distanţe mari este
cel mai important factor al costului. Domnilor, eu nu sunt inginer. Dar
am învăţat un lucru despre ingineri. Când ceva trebuie făcut, inginerii
găsesc o cale de-a face ca lucrurile să meargă, din punct de vedere
economic. Dacă vreţi cerealele pe care noi le putem cultiva, puneţi-vă
inginerii la treabă.
Profesorul icni şi gâfâi, semn că avea nevoie de ajutor, iar sora
veni şi-l luă de-acolo.
Eu am refuzat să răspund la întrebări, spunându-le să vorbească
cu profesorul, când se va simţi destul de bine ca să-şi reia discuţiile.
Atunci m-au abordat în alte probleme. Un bărbat mă întrebă de ce,
dacă nu plătim impozite, noi, coloniştii, credem că avem dreptul de a
ne conduce după cum ne taie mintea? Până una alta, coloniile lunare
au fost înfiinţate de Naţiunile Federative – de unele dintre ele. A fost
îngrozitor de scump, Pământul a plătit toate facturile – şi acum voi,
coloniştii, vă bucuraţi de beneficiu şi nu plătiţi nici un ban impozit. E
corect?
Am vrut să-l trimit la dracu'. Dar profesorul mă sfătuise să mai iau
un calmant şi-mi ceruse să învăţ lista nesfârşită de răspunsuri la
întrebările capcană.
— Hai s-o luăm pe rând, am spus. Mai întâi, de ce vreţi ca noi să
plătim impozit? Spuneţi-mi care e avantajul şi poate am să fiu de
acord şi eu. Dumneavoastră plătiţi impozite?
— Evident! Şi voi trebuie să faceţi la fel.
— Dar ce aveţi din aceste impozite?
— Poftim? Impozitele sunt pentru guvern.
— Îmi pare rău, am zis. Nu mă pricep la finanţe. Toată viaţa am
petrecut-o pe Lună, nu ştiu prea multe despre guvernul vostru. Puteţi
să-mi oferiţi câteva amănunte pe scurt?
Au devenit cu toţii interesaţi, iar tot ce uita tipul ăla mic şi agresiv,