Download PDF - Churry-Burry

impozite individuale: un impozit pe cubic, care ar fi penalizat pe
oricine şi-ar fi extins tunelele, un impozit pe cap de locuitor, toată
lumea plătea la fel, un impozit pe venit (mi-ar fi plăcut ca cineva să
încerce să calculeze venitul familiei Davis sau să scoată informaţii de
la Mami) şi un impozit pe aer, dar nu taxele pe care le plăteam pe
atunci, ci altceva.
Nu-mi dădusem seama înainte că pe Luna Liberă urmau să se
plătească impozite. Până atunci nu existase aşa ceva şi ne
descurcasem destul de bine şi fără. Plăteai pentru ceea ce primeai.
Tanstaafl. Altfel nu se putea!
Altădată, un individ hipersensibil propuse ca respiraţia puturoasă
şi mirosurile corpului să fie considerate ofense la adresa bunului-simţ
şi să se pedepsească cu eliminarea. Era cât pe-aici să fiu de acord
gândindu-mă că uneori eram blocat în capsula metroului cu indivizi
îngrozitor de nespălaţi care puţeau de te trăsnea. Dar asta nu se
întâmpla în fiecare zi şi apoi există un echilibru al naturii. Indivizii
ăştia nu prea aveau şanse de reproducere, pentru că cine s-ar fi uitat
la ei? Femeile noastre sunt al dracului de selective!
O femeie (majoritatea celor care se întruneau la sesiuni erau
bărbaţi, dar femeile îi egalau numeric prin prostie) avea o listă
întreagă cu probleme personale pe care le vroia decretate legi. Să nu
mai existe căsnicii multiple, cel mai bine să nu mai existe de nici un
fel. Fără divorţuri. Fără păcate lumeşti – ar trebui să o văd pe femeia
asta. Să nu mai existe băuturi mai tari decât berea de patru grade.
Serviciile religioase să fie numai duminica şi orice muncă sau
activitate să fie oprită. (Dar aerul, temperatura, asigurarea presiunii,
madam? Telefoanele şi capsulele de metro?) Mai avea o listă lungă cu
medicamente care să fie interzise şi una mai scurtă cu medicamente
care să fie prescrise numai de medicii licenţiaţi. (Ce e un medic
licenţiat? Individul la care mă duceam să mă vadă avea o firmă pe
care scria doctor practician, dar se ocupa şi de legătorie, de fapt ăsta
e motivul pentru care mergeam la el). Ştii ce, cucoană, pe Lună nu
există şcoli de medicină! (Adică, pe vremea aia nu erau). Vroia să
scoată în afara legii până şi pariurile. Dacă un lunar nu poate paria la
„dublu sau nimic", s-ar duce la o agenţie care joacă în felul ăsta, chiar
dacă zarurile ar fi trucate.
Ceea ce m-a şocat n-a fost lista pe care o avea, pentru că era
nebună ca un Ciborg, ci faptul că la fiecare inepţie pe care o scotea,
se găsea cineva care să fie de acord cu ea. Trebuie să ai inima de
piatră pentru a-i opri pe alţii să facă ceea ce le place. Regulile, legile
sunt întotdeauna pentru alţii. Asta era partea întunecată din noi,
adânc pitită în suflet, păstrată milioane de ani, de la începutul
umanităţii şi până astăzi. Pentru că nici unul din capetele alea seci nu
spunea: „Vă rog să aprobaţi asta ca să nu mai fac ceea ce ştiu că n-ar
trebui să fac". Niet, tovarişci, întotdeauna era vorba de lucruri pe care
nu suportau să vadă că le fac vecinii lor. Sloganul era însă: „trebuie
să-i oprim pentru binele lor" şi nu pentru că lucrul respectiv îl deranja
de fapt pe vorbitor..
Ascultând sesiunea aceea, aproape că mi-a părut rău că am
scăpat de Mort Nesuferitul. El, de bine de rău, stătea în gaura lui, cu
femeile lui şi nu ne dădea nouă sfaturi despre cum să ne trăim viaţa.
Profesorul nu se enerva de câte ori îi asculta. Zâmbea şi zicea:
— Manuel, chiar crezi că şleahta asta de copii retardaţi o să voteze
vreo lege?
— Nu le-ai zis tu s-o facă? I-ai mai şi solicitat pentru asta.
— Ei, Manuel băiete, n-am făcut altceva decât să-mi pun toate