Download PDF - Churry-Burry

vocea ta.
— Nu-i nimic. Eu ce trebuie să fac?
— Dacă amiralul din fruntea navelor e băiat deştept, o să tragă cât
o să poată în capătul de ejecţie al vechii catapulte, mult prea departe
ca să-l putem ajunge cu tunurile noastre. Indiferent dacă ştie sau nu
care e arma noastră secretă, va ochi catapulta, fără să ţină seama de
radare. Aşa încât am ordonat –adică, tu ai ordonat – să se
pregătească să lanseze toate încărcăturile pe care le putem pregăti,
iar eu stabilesc acum traiectoriile noi, pe termen lung, pentru fiecare
dintre ele. Apoi le vom arunca pe toate, le vom trimite în spaţiu cât de
repede putem, fără ajutorul radarului.
— Orbeşte?
— Man, doar ştii că eu nu folosesc radarul ca să lansez o nouă
încărcătură. Până acum le-am urmărit, dar nu era nevoie. Radarul nu
are nici o legătură. Lansarea se realizează prin precalculare şi control
exact al catapultei. Aşa încât vom plasa toată muniţia de la vechea
catapultă pe traiectorii lente, care vor forţa nava amiral să se ghideze
după radare, mai curând decât după catapultă – sau după amândouă.
Adică îi vom da de lucru. Îl putem face să fie atât de disperat încât să
coboare şi să încerce o lovitură de aproape şi atunci le vom da
tunarilor noştri ocazia să-i ardă ochii.
— Cred că băieţilor lui Brody le-ar plăcea chestia asta. Celor dintre
ei care nu sunt beţi-morţi.
Ideea lui Mike mă făcu să mă gândesc la ceva:
— Mike, ai urmărit emisiunea video de azi?
— Am înregistrat-o, dar nu pot zice c-am şi urmărit-o. De ce?
— Uită-te un pic.
— Bine. Gata, m-am uitat. De ce?
— Au folosit pentru video un telescop bun şi cred că mai există şi
altele. De ce să folosim radare pentru nave? Până când vrei să le ardă
băieţii lui Brody?
Mike rămase tăcut cel puţin două secunde.
— Man, prietenul meu cel mai bun, te-ai gândit vreodată să te
angajezi pe post de computer?
— Îţi baţi joc de mine?
— Nicidecum, Man. Pur şi simplu, mi-e ruşine. Instrumentele de la
observatorul Richardson – telescoapele şi toate celelalte – sunt factori
la care nu m-am gândit niciodată. Sunt un prost, recunosc. Da, da, da!
Să urmăresc navele cu telescopul şi să folosesc radarul doar dacă ele
deviază de la traiectoriile stabilite! Păi, asta oferă alte posibilităţi. Nu
ştiu ce să spun, Man, decât că nu mi-a trecut niciodată prin minte că
aş putea folosi telescoape. Eu văd prin radar, totdeauna am procedat
aşa, pur şi simplu...
— Exagerezi!
— Sunt sincer, Man.
— Eu mă scuz vreodată când tu gândeşti ceva înaintea mea?
Mike şopti:
— Există ceva în privinţa asta ce nu reuşesc să analizez. Este
funcţia mea de...
— Ei, nu te mai frământa atât. Dacă ideea e bună, dă-i drumul,
foloseşte-o. S-ar putea ca de-aici să mai iasă şi alte idei. Închid şi
cobor îndată.
Nu eram de mult timp în camera lui Mike, când sună profesorul:
— Cartierul General? Ştii ceva de Mareşalul Davis?
— Eu sunt, profesore. Sunt în camera computerului principal.
— Vrei să vii până în biroul Temnicerului-şef? Trebuie să luăm