Download PDF - Churry-Burry

neacoperit de probe. Federaţia Naţiunilor nu avea nici un fel de lege
cu privire la căsnicie. Nici nu ar fi fost posibil, exista doar o regulă prin
care fiecărei naţiuni i se cerea să acorde „credinţă totală" obiceiurilor
matrimoniale ale altor naţiuni.
Din cele unsprezece miliarde de oameni care trăiesc pe Pământ,
şapte miliarde trăiesc în locuri unde poligamia este un fapt cotidian,
iar manipulatorii de opinie ai lui Stu au lansat ideea de „persecuţie".
Asta ne aduse simpatia oamenilor care nu auziseră de noi şi nici n-ar
fi auzit. În America de Nord poligamia nu este legală, dar există
principiul după care se conduc foarte mulţi, „trăieşte şi lasă-i şi pe
alţii să trăiască". Asta era bine, pentru că e important să atragi
atenţia asupra ta. Pentru cea mai mare parte a acestor miliarde de
roiuri de albine, Luna nu însemna nimic. Rebeliunea noastră nici nu
fusese remarcată.
Oamenii lui Stu se gândiseră bine când au plănuit arestarea mea.
Nu mi-au spus imediat, m-au lăsat să mă calmez şi să văd care sunt
avantajele acestei strategii. A fost nevoie de un judecător stupid, de
un şerif corupt şi de o prejudecată locală barbară pe care am
declanşat-o cu acea fotografie drăguţă de familie. Stu a recunoscut
mai târziu că pe judecător l-au enervat culorile pozei şi şi-a pierdut
firea, comportându-se prosteşte, pe lângă că era din naştere un prost
cu diplomă.
Singura mea consolare, că Mami nu-mi putea vedea isprava, a fost
spulberată imediat. Fotografiile făcute la închisoare, în care ieşisem
cu o faţă fioroasă, se lăfăiau în toate ziarele lunare, iar comentariile
lor erau dintre cele mai scabroase şi nu pomeneau nici măcar un
cuvânt despre numărul foarte mare al celor care deplângeau
nedreptatea. Ar fi trebuit să am mai multă încredere în Mimi. Nu i-a
fost ruşine, ci dimpotrivă a vrut să vină pe Pământ ca să sfâşie în
bucăţi câţiva oameni.
Dacă arestarea mea pe Pământ a înregistrat câteva succese, pe
Lună a produs adevărate mişcări sociale. Lunarii au devenit mai uniţi
decât fuseseră vreodată. Ei au luat toată povestea ca pe o chestiune
personală, iar Adam Selene şi Simon Jester le-au dat apă la moară.
Lunarii sunt nepăsători până la Un punct. Femeile, toate doamnele
lunare s-au simţit insultate de fiecare ştire terestră, iar lunarii adulţi,
care nu se băgaseră în politică până atunci, au descoperit brusc că eu
eram omul lor.
Dansul taurilor – bătrânii ocnaşi se simţeau superiori celor care nu
fuseseră deportaţi. Mai târziu, m-am trezit salutat de foştii
condamnaţi cu „Salut, ocnaşule", un salut de bandă secretă. Era
semnul că fusesem acceptat.
Dar la momentul acela al evenimentelor nu vedeam nici un
avantaj din toată povestea cu arestarea mea! Am fost împins de colocolo,
m-au tratat ca pe-o vită, mi-au luat amprentele, m-au
fotografiat, mi-au dat de mâncare numai lături, nici porcii n-ar fi
mâncat aşa ceva, am fost expus celor mai grave umilinţe şi numai
forţa de gravitaţie a Pământului m-a oprit să nu omor pe cineva. Dacă
aş fi avut braţul numărul 6 când m-au arestat, poate că aş fi încercat
să-i fac cuiva felul.
Cum am fost eliberat, m-am calmat. O oră mai târziu, eram în
drum spre Agra. În sfârşit, fusesem convocaţi de Comitet. Am avut o
senzaţie plăcută când am ajuns din nou în palatul maharajahului, dar
schimbarea de fus orar, de la unsprezece la trei, nu ne îngădui să ne
odihnim. Am intrat la audiere cu ochii împăienjeniţi de somn.
Rezistam numai cu ajutorul energizantelor.