Download PDF - Churry-Burry

înclinat să crezi că este. În fiecare perioadă istorică, este necesar să
te adaptezi la mitologia populară. La un moment dat al istoriei, regii
erau unşi de către Dumnezeu, aşa că problema era să ai grijă ca
Dumnezeu să ungă pe cine trebuia. Acum mitul este voinţa poporului,
problema schimbându-se doar la suprafaţă. Camaradul Adam şi cu
mine am avut nişte discuţii lungi despre cum putem determina voinţa
poporului. Cred că pot să spun că această soluţie este una cu care ne
putem descurca.
— Bine, bine. Dar nouă de ce nu ni s-a spus nimic? Stu, tu ai ştiut?
— Nu, Mannie. Dar nu cred că exista nici un motiv ca să ni se
spună.
Ridică din umeri şi zise:
— Eu sunt monarhist, nu m-ar fi interesat. Dar sunt de acord cu
profesorul că acum, în acest moment, alegerile sunt un ritual necesar.
— Manuel, spuse profesorul, nu cred că era necesar să ni se spună
înainte de a ne întoarce, pentru că noi doi aveam altceva de făcut. Sau
ocupat de asta, în lipsa noastră, camaradul Adam şi draga
camaradă Wyoming. Aşa că hai mai bine să vedem ce au făcut,
înainte să stăm să judecăm.
— Scuze. Ei, bine, Wyoh?
— Mannie, n-am lăsat totul în seama şansei. Adam şi cu mine neam
gândit că un congres de vreo trei sute de oameni este un lucru
înţelept. Apoi, am petrecut ore întregi consultând listele membrilor de
partid – plus oamenii care sunt importanţi şi de încredere şi nu fac
parte din partid. În sfârşit, am avut o listă de candidaţi, listă pe care iam
trecut şi pe unii din vechiul congres, nu erau toţi palavragii. Apoi
Adam a dat telefon la fiecare şi i-a întrebat dacă vor să servească
cauzei noastre. Bineînţeles că le-a spus să păstreze secretul. Pe unii
trebuia să-i înlocuim.
— Când am terminat, zise mai departe Wyoh, Adam a vorbit la
video anunţând că venise timpul să îndeplinim promisiunea că
partidul va organiza alegeri libere, a stabilit data şi a spus că pot vota
cei care au împlinit peste şaisprezece ani. Cel care vroia să candideze
trebuia să obţină o sută de semnături pe o cerere nominalizată şi să o
trimită la Domul vechi sau în locul special ales din furnicarul lui. A, da,
s-au constituit treizeci de districte electorale temporare, cu zece
congresmeni pentru fiecare district, astfel ca toate furnicarele mai
importante să aibă măcar un district electoral.
— Deci, i-aţi pus să stea la coadă şi s-au păstrat buletinele de vot
pentru partid?
— O, nu, dragule! Oficial nu au existat buletine de vot pentru
partid. Dar noi eram pregătiţi cu candidaţii noştri... şi trebuie să-ţi
spun că stilyagii mei au făcut o treabă bună. Au obţinut semnături pe
nominalizări, opţiunile noastre au fost trimise din prima zi. Mulţi
oameni şi-au pus candidatura, au fost peste două mii de candidaţi.
Dar mai erau zece zile pentru anunţarea candidaturii, iar opoziţia nu
era unită şi noi ştiam ce vrem. Nu trebuia ca Adam să apară în public
ca să-i susţină pe candidaţi. Planul nostru a mers, tu ai câştigat cu
şapte mii de voturi în plus, dragule, în timp ce rivalul tău cel mai
apropiat a obţinut mai puţin de o mie.
— Eu am câştigat?
— Da, tu, eu, profesorul, camaradul Clayton şi aproape toţi despre
care am crezut noi că trebuie să facă parte din Congres. Deşi Adam
nu a sprijinit niciodată pe nimeni, eu n-am ezitat să le spun
camarazilor care sunt preferaţii. Simon a arătat şi el cu degetul. Iar
noi avem legături bune cu ziarele. Mi-ar fi plăcut să fii aici în noaptea