Download PDF - Churry-Burry

de înţeles că era posibil să ne pierdem răbdarea.
În America de Nord, reţeaua era formată prin intersecţia
paralelelor 35, 40, 45 şi 50 grade nord cu meridianele 110, 115 şi 120
grade vest. În total douăsprezece ţinte. Pentru fiecare din ele am
adăugat un mesaj de prietenie localnicilor:
— Ţinta 115V cu 35N – impactul va fi deplasat cu patruzeci şi cinci
de kilometri spre nord-vest, exact în vârful muntelui New York Peak.
Cetăţeni din Goffs, Cima, Kelso şi Nipton, vă rugăm să ţineţi seama de
mesaj.
— Ţinta 100V cu 40N este la treizeci de grade nord-vest
371 de Norton, Kansas, la o distanţă de douăzeci de kilometri sau
treisprezece mile englezeşti. Sunt avertizaţi locuitorii din Norton,
statul Kansas şi din Beaver City şi Wilsonville, statul Nebraska. Nu
staţi lângă ferestre. Dacă nu aţi evacuat zona, aşteptaţi în casă
treizeci de minute după impact, pentru că e posibil să mai cadă
fragmente de roci pe distanţă şi de la mare înălţime. Impactul va avea
loc la ora trei dimineaţa punct, timpul vostru local, vineri 16
octombrie sau la ora nouă dimineaţa ora Greenwich. Noroc!
— Ţinta 110V cu 50N – impactul va fi plasat cu zece kilometri mai
spre nord. Rugăm cetăţenii din Walsh, Saskatchewan să fie pregătiţi.
Pe lângă grila asta, am mai ales o ţintă în Alaska – 150V x 60N —
şi două în Mexic – 110V x 30N şi 105V x 25N – ca nu cumva să-i
defavorizăm pe vreunii. Am mai fixat şi câteva ţinte în lacul Michigan,
la jumătatea distanţei dintre Chicago şi Grand Rapids şi în lacul
Okeechobee din Florida. Acolo unde foloseam zone de ape, Mike
prevăzuse inundaţii din cauza valurilor produse de impact, a căror
durată depindea de linia ţărmului.
Timp de trei zile, din dimineaţa zilei de miercuri 13 şi până în
momentul loviturii, vineri 16, am bombardat Pământul cu
avertismente. Am avertizat Anglia că impactul de la nord de
strâmtoarea Dover, vizavi de estuarul Londrei, va cauza tulburări în
susul Tamisei. Sovunion a primit avertismente pentru marea Azov şi
avea o grilă proprie pe care o pregătisem de atac. Marea Chină avea
repartizată o reţea în Siberia, deşertul Gobi şi în vestul ei îndepărtat –
cu ţinte notate până în cele mai mici detalii – evitând impactul cu
Marele Zid, monument de istorie ancestrală. Pentru Pan-Africa
anunţasem lovituri în lacul Victoria, în partea deşertică a Saharei, una
la sud de Drakensberg, alta la douăzeci de kilometri vest de marea
piramidă. Urma Ciadul nu mai târziu de joi la miezul nopţii, după ora
Greenwich. Indiei i-am transmis să urmărească anumite zone
muntoase şi zona din afara portului Bombay, la aceleaşi ore ca şi
China. Şi aşa mai departe pentru toate regiunile mai importante.
S-a încercat bruierea mesajelor noastre, dar fără succes pentru că
emiteam direct în jos, pe câteva lungimi de undă care erau greu de
oprit.
Avertismentele se amestecau cu propaganda, albă şi neagră: veşti
despre eşecul invadatorilor, tablouri înfiorătoare ale morţii, numele şi
numerele actelor de identitate ale invadatorilor, adresate Crucii Roşii
şi Semilunii roşii. Într-un fel, le dădeam astfel de ştire că toţi soldaţii
muriseră, iar ofiţerii navelor şi echipajelor fuseseră capturaţi sau
omorâţi şi ne prefăceam plini de regrete că nu putem prezenta morţii
navei comandant, pentru că fusese doborâtă şi distrusă în asemenea
hal, încât era imposibilă orice încercare de identificare a celor din
interior.
Dar atitudinea noastră era conciliantă:
— Locuitori ai Terrei, noi nu vrem să vă omorâm. În această