Download PDF - Churry-Burry

Imediat am aflat şi noi de chestia asta. Mike ne-a chemat pe toţi
trei, în timp ce Alvarez şi Ofiţerul Comandant al Dragonilor Păcii
făceau cercetări în biroul şefului spionilor. N-au întâmpinat probleme
în prinderea făptaşilor. Acum îi chestionau pe rând pe fiecare şi se
certau între interogatorii. La un moment dat, l-am auzit pe Alvarez
zicând:
— Ţi-am spus eu că bătăuşii ăştia trebuie să aibă femeile lor! Doar
te-am avertizat!
— La dracu', răspunse ofiţerul Dragon. Ţi-am zis, cred, de o mie de
ori că ăştia nu o să trimită nici o femeie în locurile astea. Problema
este cum să scoatem basma curată toată povestea asta?
— Eşti tâmpit? Temnicerul-şef ştie deja.
— Totuşi, problema rămâne în picioare.
— La naiba, taci şi trimite-l aici pe următorul.
Încă de la începutul poveştii tragice şi în acelaşi timp mârşave,
Wyoh ni s-a alăturat în atelier. Machiajul nu reuşea să-i ascundă
paloarea din obraji, nu spunea nimic, dar vroia să stea lângă mine şi
să mă ţină de mână.
Se termină şi interogatoriul, dar nu se ajunse la nici un rezultat.
Ofiţerul Dragon şi Alvarez încă se mai certau. Alvarez vroia ca cei
şase să fie executaţi imediat, iar faptul să fie făcut public (judecase
raţional, dar nu era destul pentru ce avea el nevoie), iar ofiţerul îi tot
dădea înainte cu muşamalizarea incidentului.
— Mike, zise profesorul, ascultă-i mai departe şi vezi ce pun la
cale. Ce ziceţi Man, Wyoh? Idei?
Nu aveam nici una. Nu eram un revoluţionar rece şi viclean, fără
sentimente, tot ce ştiam era că simţeam o mare nevoie de răzbunare,
vroiam să-mi înfig călcâiul în feţele celor şase bestii.
— Nu ştiu. Ce o să facem, profesore?
— Să facem? Mai avem de ales? Suntem călare pe tigru şi-l ţinem
de urechi. Mike, unde e Finn Nielsen? Găseşte-l, te rog.
— Sun chiar acum, răspunse Mike.
Îl găsi şi ne făcu legătura. Am auzit:
— ... la metroul Sud. Amândouă gărzile au murit şi cam şase dintre
oamenii noştri. Oameni necunoscuţi, nu camarazi ai noştri. S-a
răspândit un zvon despre bătăuşii violenţi care violează şi ucid
femeile din Complex. Adam, ar fi mai bine să vorbesc cu profesorul.
— Sunt aici, Finn, răspunse profesorul cu o voce puternică,
încrezătoare. Acum vom acţiona. Trebuie. Închide, ia armele cu laser
şi oameni antrenaţi cu ele, toţi oamenii pe care poţi să-i aduni.
— Da! E bine, Adam?
— Da, fă cum spune profesorul. Apoi sună din nou.
— Stai, Finn! am intervenit. Aici e Mannie. Vreau şi eu o armă.
— Dar nu ai făcut antrenament, Mannie.
— Dacă e laser, pot să-l folosesc!
— Mannie, îmi zise profesorul hotărât, taci din gură. Pierzi vremea
de pomană, lasă-l pe Finn să se ducă. Adam, un mesaj pentru Mike.
Spune-i: Planul de Urgenţă numărul patru.
Exemplul profesorului îmi spulberă nehotărârea. Uitasem că Finn
nu trebuia să-l cunoască pe Mike decât sub numele de Adam Selene,
uitasem totul în afară de mânia orbitoare.
— Finn a închis, profesore, zise Mike, iar eu am pregătit planul
numărul patru de când a început totul. În clipa asta nu e nici un
schimb de mesaje, în afară de materialul obişnuit care a fost afişat
mai devreme. Vrei să-l întrerup?
— Nu, urmează planul patru. Să nu laşi să treacă nici o transmisie