Download PDF - Churry-Burry

— Ba da, dar nu e „unul din acele computere", am răspuns un pic
enervat în locul lui Mike. El e şeful, el dă ordinele pentru toate
celelalte, care sunt doar maşini, extensii ale lui Mike, aşa cum ăsta
este pentru mine, am spus, îndoindu-mi braţul stâng. Mike le
controlează pe toate. Tot el conduce şi catapulta, una din primele lui
sarcini, catapulta şi calculele balistice. Mai supraveghează şi sistemul
telefonic, de când Autoritatea a trecut la centrale pentru întreaga
Lună. În afară de asta, reprezintă logica de verificare pentru alte
multe sisteme.
Wyoh închise ochii şi îşi apăsă degetele pe tâmple.
— Mannie, Mike suferă?
— Cum să sufere? Nu se oboseşte cu munca. Dacă mai are timp şi
de glume, îţi dai seama.
— M-ai înţeles greşit. Am vrut să zic, poate suferi? Poate simţi
durere?
— Poftim? Nu, nu poate. Poate să se simtă jignit, dacă vrei. Dar
durere, în nici un caz. Adică nu cred că poate. Nu are receptoare
pentru durere.
Îşi acoperi ochii cu mâinile şi zise uşurel:
— Să mă ajute marele Bog.
Apoi, îşi ridică privirea şi zise:
— Mannie, nu-ţi dai seama"? Ai un permis de liberă trecere pentru
Complexul Autorităţii unde e computerul ăsta. Nu-ţi dai seama? Cei
mai mulţi lunari nici măcar nu au voie să coboare din metro la staţia
asta, pe care o folosesc numai angajaţii Autorităţii. Ca să nu mai
vorbim de accesul în sala computerelor, care e zero. Trebuia să ştiu
dacă simte durere pentru că, ei bine, m-ai făcut să-mi fie milă de el
când te-am auzit că e atât de singur. Dar îţi dai seama, Mannie, ce ar
face câteva kilograme de explozibil artizanal, în zonă?
— Da, îmi dau seama.
Eram şocat şi dezgustat în acelaşi timp.
— Da, da. Vom lovi imediat după explozie, iar Luna va fi liberă!
Oh, ce idee! Îţi aduc eu tot ce trebuie, explozibil şi fitile... dar nu ne
putem mişca înainte de a ne organiza ca să profităm de pe urma
exploziei. Mannie, trebuie să ies de-aici, trebuie să merg la risc. Mă
duc să mă machiez.
Dădu să se ridice.
Am împins-o înapoi cu mâna stângă, cu duritate. I-am surprins
reacţia şi m-am surprins şi pe mine, n-o atinsesem deloc până atunci
în afară de mici gesturi involuntare, obişnuite, când am pus masa,
când am făcut patul. În vremea de astăzi, lucrurile s-au schimbat
mult, totul e diferit, dar atunci eram în 2075 şi, dacă atingeai o femeie
fără consimţământul ei, se găseau întotdeauna o grămadă de bărbaţi
singuri care i-ar fi sărit în ajutor, iar ecluza nu era niciodată prea
departe. E o vorbă a copiilor, judecătorul Lynch 26 nu doarme
niciodată.
— Stai jos şi taci dracului o dată din gură! am zis. Mă pricep la
explozii, văd că tu nu prea ştii cu ce se mănâncă.
Gospaja, îmi pare rău să-ţi spun... dar dacă am de ales, mai
curând te-aş elimina pe tine decât să-l arunc în aer pe Mike.
Wyoming nu se supără. În anumite privinţe era un bărbat
adevărat, anii ei de revoluţionar disciplinat îşi spuseseră cuvântul,
sunt sigur, dar în cele mai multe privinţe era, totuşi, femeie.
26 Aluzie la vechea practică americană a linşajului: criminalii sunt
executaţi de populaţia indignată, după o judecată sumară