Download PDF - Churry-Burry

nevoie de douăzeci de minute ca să audă cât de cât bine ce se vorbea
în încăperile Leagănului, pentru a face o analiză. Erau multe voci
tinere şi era destul de greu să-ţi dai seama care era băiat şi care
fetiţă. Dar, în cele din urmă, îmi zise:
— Man, aud trei voci care s-ar potrivi vârstei de care mi-ai vorbit.
Două voci răspund la nume care par a fi de băieţi, iar a treia răspunde
când cineva strigă Hazel. E o voce de femeie care strigă de mai multe
ori Hazel, cred c-o fi îngrijitoarea.
— Mike, uită-te în fişierul vechii organizaţii. Caută la Hazel.
— Patru Hazel, răspunse el imediat, şi iat-o şi pe ea: Hazel Meade,
Corpul Auxiliar al Tinerilor Camarazi, adresa Leagănul de Copii, data
naşterii: 25 decembrie 2063, greutate 39 de kilograme, înălţime...
— Ea e! Micuţa noastră săritoare! Mersi, Mike. Wyoh, retrage
supravegherea. Bună treabă!
— Mike, sun-o pe Donna şi spune-i şi ei despre Hazel.
Am lăsat în seama fetelor recrutarea lui Hazel şi am văzut-o la
două săptămâni după ce Sidris a adus-o în gospodărie. Înainte de
asta, Wyoh a prezentat un raport suplimentar( se punea o problemă
de tactică). Sidris îşi completase celula, dar o vroia pe Hazel Meade la
ea. În afară de această abatere, Sidris avea îndoieli cu privire la
recrutarea unui copil. Tactica noastră era să înrolăm adulţi, oricum
tineri trecuţi de şaisprezece ani.
Am discutat problema cu Adam Selene şi cu membrii celulei
executive.
— Aşa cum văd eu situaţia, am zis, acest sistem de celulă de trei
este ca să ne servească, nu ca să ne constrângă activitatea. După
părerea mea, camarada Cecilia (numele de partid al lui Sidris) poate
să mai aibă un membru în plus. Nu cred că este un impediment şi nici
un pericol real pentru securitate.
— Sunt de aceeaşi părere, spuse profesorul. Dar propun ca
membrul suplinitor să nu facă parte din celula Ceciliei, adică să nu-i
cunoască pe ceilalţi decât în cazul în care îndatoririle pe care i le dă
Cecilia fac ca asta să fie o necesitate. Mai e o problemă, nu cred c-ar
trebui recrutată la vârsta ei, e totuşi prea mică.
— Aşa e. Vreau să vorbim despre vârsta acestui copil.
— Prieteni, zise Mike cu modestie (timid pentru prima dată după
săptămâni întregi de când era preşedintele executiv
Adam Selene, mai mult decât o maşină singuratică) – poate că ar
fi trebuit să vă spun, dar am permis deja variaţii asemănătoare. Nu
am crezut că sunt necesare discuţii...
— Da, Mike, aşa e, îl linişti profesorul. Un preşedinte trebuie să-şi
folosească propria judecată. Care e cea mai mare celulă a noastră?
— Cinci. O celulă dublă, formată din trei de bază şi doi
suplimentar.
— Nu s-a întâmplat nici un rău. Dragă Wyoh, Sidris şi-a luat
angajamentul să facă din acest copil un camarad adevărat? Să-i
spună că noi ne-am dedicat revoluţiei... cu toată vărsarea de sânge,
dezordinea şi dezastrul posibil care se întrevăd?
— Asta a şi cerut.
— Dar, doamnă dragă, noi ne riscăm vieţile, însă ştim de ce o
facem. Ca să faci asta, trebuie să înţelegi moartea. Copiii rareori pot
înţelege că şi ei pot muri ca toţi ceilalţi. Am putea defini maturitatea
în funcţie de capacitatea de înţelegere a morţii şi de acceptarea
condamnării cu seninătate.
— Profesore, am spus, cunosc copii foarte maturi pentru vârsta
lor. Pe pariu, şapte la doi, că unii dintre ei sunt membri ai partidului.