Download PDF - Churry-Burry

ne asigurăm că el şi gărzile care erau cu el nu mai pot lupta, şi apoi
să intrăm repede, în timp ce Mike introducea oxigenul.
Cu ventilatoarele la viteza maximă, Mike calculase că nu i-ar lua
mai mult de patru minute ca să reducă oxigenul la nivelul zero – aşa
încât au urmat cinci minute de hipoxemie în creştere, cinci minute de
anoxie, apoi forţarea ecluzei inferioare, în timp ce Mike introducea
oxigen pur, pentru refacerea echilibrului. Nu putea să ucidă pe
nimeni, dar ar fi doborât un om la fel de radical ca o anestezie.
Atacatorii din interior erau norocoşi dacă aveau costume de presiune,
dar nici asta nu era o problemă. Hipoxemia este periculoasă, poţi
leşina fără să-ţi dai seama că îţi lipseşte oxigenul. Este greşeala fatală
a noilor veniţi.
Temnicerul-şef supravieţuise, împreună cu trei dintre gărzi. Însă,
deşi era în viaţă, nu mai prezenta nici un pericol. Dar nici vreun
interes. Creierul lui, lipsit de prea multă vreme de oxigen, se
transformase în mămăligă. Nici unul dintre paznici nu şi-a revenit,
deşi unii erau mai tineri decât el, se pare că anoxia le-a venit de hac.
În restul Complexului, nimeni nu a fost rănit. Când s-au aprins
luminile şi s-a reluat circulaţia oxigenului pe canale, toţi erau bine,
chiar şi cei şase ucigaşi-violatori care erau încuiaţi în barăci. Finn a
spus că era prea simplu să-i împuşti, nu meritau o moarte atât de
uşoară, aşa că i-a luat el să-i judece cu echipa lui de luptă, pe post de
juriu.
Au fost dezbrăcaţi, li s-au tăiat tendoanele de la glezne şi apoi au
fost predaţi femeilor din Complex. Mi se face rău când îmi aduc
aminte ce-au păţit după aceea, dar nu cred că au trecut printr-un
supliciu la fel de lung şi dureros ca cel prin care a trecut Marie Lyons.
Femeile sunt nişte fiinţe surprinzătoare – dulci, blânde, miloase, dar
sălbăticia de care sunt în stare în anumite situaţii depăşeşte cu mult
ura bărbaţilor.
Să vă spun câte ceva despre spionii trădători. Wyoh a fost
hotărâtă să-i elimine, dar când am ajuns la ei, şi-a pierdut
entuziasmul răzbunării. Mă aşteptam ca şi profesorul să fie de acord
cu ea, dar el îşi scutură capul în semn de protest.
— Nu, dragă Wyoh, oricât aş fi de acord cu non-violenţa, există
două lucruri pe care le poţi aplica unui inamic: să-l omori sau să ţi-l
faci prieten. Calea de mijloc duce numai la necazuri pe viitor. Un om
care şi-a trădat o dată prietenii o s-o mai facă, iar pe noi ne aşteaptă
o perioadă lungă în care orice trădător poate fi extrem de periculos.
Trebuie să moară. În public, pentru a fi şi altora un exemplu.
— Profesore, zise Wyoh, ai spus odată că, dacă o să condamni un
om, ai să-l elimini personal. Asta ai de gând să faci?
— Da şi nu, dragă Wyoh. Sângele lor îmi va rămâne pe mâini toată
viaţa, îmi asum responsabilitatea. Dar m-am gândit la o modalitate
mai puţin neplăcută, care să-i descurajeze şi pe alţi amatori de
trădare.
Adam Selene făcu publică lista cu numele şi adresele tuturor
trădătorilor care lucraseră ca spioni sub acoperire, angajaţi de Jean
Alvarez, răposatul Şef al fostei Securităţi din Complexul Autorităţii.
Adam nu ne-a spus nimic în legătură cu soarta lor. Unul dintre ei a
reuşit să se ascundă timp de şase luni, schimbându-şi domiciliul şi
numele. Dar pe la începutul lui '77, cadavrul i-a fost găsit în exteriorul
ecluzei din Novylen. Cei mai mulţi dintre ei au trăit doar câteva ore
după anunţarea publică a listei.
În timpul primelor ore după lovitura de stat, ne-am confruntat cu o
problemă la care nu ne gândisem – Adam Selene. Cine e Adam