Download PDF - Churry-Burry

înţeleagă.
Brody vroia să folosim catapulta ca să zdrobim orice navă care
încearcă să părăsească orbita. Judecătorul habar n-avea de balistică –
tot ceea ce ştia era că minerii lui erau în nişte poziţii expuse. Nu am
ripostat, deoarece încărcăturile rămase erau deja pe orbite joase, iar
restul urmau să fie şi ele în curând – şi nu credeam că o să mai avem
vechea catapultă mult timp.
Sheenie consideră că ar fi o mişcare inteligentă dacă am repeta
tragerile în reţea până vom plasa o încărcătură exact pe clădirea
principală a Directoratului Americii de Nord.
— Îi cunosc bine pe americani, am fost american înainte să fiu
lunar, când am fost deportat. Le pare al naibii de rău că au predat
conducerea Naţiunilor Federative. Să-i zdrobim pe birocraţii ăia
nenorociţi şi americanii vor trece de partea noastră.
Spre dezgustul lui Stu, Wolfgang Korsakov era de părere că
speculaţiile ar merge mai bine dacă toate bursele de mărfuri ar fi
închise până se va termina totul.
Finn vroia să-i zdrobim – să-i avertizăm să-şi ia de pe cerul nostru
navele alea oribile şi, dacă nu o fac, atunci să-i lovim de-adevăratelea.
— Sheenie nu are dreptate când vorbeşte de americani, şi eu îi
cunosc. America de Nord este partea cea mai dură a Naţiunilor
Federative şi ei sunt cei care trebuie lichidaţi. Pentru ei suntem nişte
criminali, aşa că acum trebuie să-i lovim cu toată puterea de care
suntem în stare. Să lovim oraşele americane şi putem renunţa la vest.
M-am strecurat afară, am vorbit cu Mike, mi-am făcut câteva
însemnări. Când m-am întors, încă se mai certau. Când m-am aşezat,
profesorul şi-a ridicat privirea.
— Mareşale, nu ţi-ai exprimat opinia.
— Profesore, am spus, n-am putea lăsa la o parte prostia asta cu
mareşalul? Copiii sunt la culcare, putem să fim sinceri.
— Bine, Manuel.
— Aşteptam să văd dacă se va ajunge la o înţelegere.
Nu se ajunsese la nimic.
— Nu văd de ce trebuie să-mi dau şi eu cu părerea, am continuat.
Eu sunt doar un biet comisionar şi sunt aici numai pentru că ştiu cum
să programez un computer balistic.
Am spus asta uitându-mă drept la Wolfgang – un camarad de
nădejde, dar un intelectual tăios. Eu sunt un mecanic fără prea multă
şcoală, pe când Wolfgang a absolvit o şcoală superioară la modă –
Oxford, înainte să fie condamnat. Nu prea ţinea cont de părerea
nimănui, în afară de opinia profesorului. Dar şi de-a lui Stu – da, dar şi
Stu are scrisori elegante de acreditare.
Wolf se foi jenat şi spuse:
— Ei, Mannie, bineînţeles că vrem să-ţi auzim părerea.
— Păi, nu am nici una. Planul de bombardare a fost proiectat până
în cele mai mici detalii. Toată lumea a avut ocazia să-l critice la
momentul respectiv şi nu văd nimic care să justifice modificarea lui.
— Manuel, spuse profesorul, vrei să treci în revistă al doilea
bombardament asupra Americii, ca să-l înţelegem cu toţii?
— Bine. Scopul celei de-a doua salve de bombe este să-i obligăm
să folosească rachetele de interceptare. Fiecare lovitură îşi are ţinta
pe un oraş mare, pe terenuri libere, vreau să spun, din apropierea
oraşelor mari. Asta o să le şi spunem, dar cu puţin timp înainte de a-i
lovi, nu-i aşa Sheenie?
— Mai bine să le-o spunem chiar acum. Dar, sigur, putem
schimba. Şi ar trebui s-o facem.