Download PDF - Churry-Burry

Luna City ar pierde ceva dacă Mike ar fi aruncat în aer. Lunarii sunt
îndemânatici şi s-ar descurca ei cumva până ar pune pe picioare toată
automatizarea. Dar să-ţi spun adevărul: ar muri prea mulţi oameni, iar
restul ar fi prea ocupaţi să le mai ardă de politică.
Am lăsat-o paf. Femeia asta trăise pe „Pietroi" aproape toată viaţa
şi, totuşi, se gândise la ceva atât de prostesc cum ar fi distrugerea
controalelor automatizate.
— Wyoming, dacă ai fi tot atât de deşteaptă pe cât eşti de
frumoasă, nu te-ai gândi cum să-l arunci în aer pe Mike, te-ai gândi,
mai bine, cum să-l atragem de partea noastră.
— Ce vrei să spui? întrebă ea. Temnicerul-şef e cel care
controlează computerele.
— Bine, am recunoscut, nu m-am exprimat clar. Dar să n-ai
impresia că Temnicerul-şef controlează computerele, n-ar deosebi un
computer de o grămadă de stânci. Temnicerul-şef sau personalul lui
stabilesc strategia, planurile generale. Tehnicienii de mâna a doua îl
programează pe Mike cu astea. Mike le sortează, le dă un sens logic,
stabileşte programe în detaliu, le dirijează spre zonele care au nevoie
de ele şi ţine lucrurile în mişcare. Dar repet, nu îl controlează nimeni,
e prea inteligent pentru ei. Face ceea ce i se cere, pentru că e
programat să facă asta. Dar are logică auto-programabilă şi ia singur
hotărârile care îi convin. Asta e un lucru bun, pentru că, dacă n-ar fi
fost aşa de inteligent, n-ar fi mers sistemul.
— Eu tot n-am înţeles ce-ai vrut să spui cu „să-l atragem de partea
noastră".
— Îţi explic imediat. Mike nu simte nici un fel de loialitate faţă de
Temnicerul-şef. Cum ai spus: e o maşină. Dar dacă eu vreau să stric
sistemul telefonic fără să mă ating de aer, apă sau lumină, aş vorbi cu
Mike. Dacă i se pare o treabă amuzantă, ar putea s-o facă.
— Dar n-ai putea să-l programezi pur şi simplu? Am înţeles că ai
acces în camera în care se află.
— Dacă eu sau oricine altcineva am programa în Mike un
asemenea ordin fără să discutăm cu el în prealabil, programul ar fi
pus la păstrare într-o locaţie specială şi s-ar declanşa mai multe
alarme în diverse locuri. Dar dacă Mike ar vrea s-o facă...
I-am spus despre gluma cu cecul de j'de mii de milioane.
— Mike e într-o perioadă în care se descoperă pe sine, Wyoh. Şi e
singur. Mi-a declarat că sunt „singurul lui prieten" şi era atât de sincer
şi vulnerabil, încât mi-a venit să urlu. Dacă îţi dai osteneala să fii şi tu
prietenă cu el, fără să te gândeşti la el ca la o maşinărie, nu ştiu cum
ar reacţiona, dar poate că ar ieşi bine, nu am analizat. Dar dacă aş
încerca să fac ceva periculos, l-aş vrea pe Mike de partea mea.
— Mi-ar plăcea să existe o cale prin care să mă pot strecura în
camera lui, spuse ea, gânditoare. Crezi că m-ar ajuta machiajul?
— Nu e nevoie să mergi tu până acolo. Poţi să vorbeşti cu el la
telefon. Vrei să-l sunăm?
Se ridică.
— Mannie, nu numai că eşti cel mai ciudat om pe care l-am
cunoscut, dar eşti şi cel mai enervant. Ce număr are?
— Ei, o să te obişnuieşti, doar m-am asociat cu un computer.
M-am dus la telefon.
— Încă ceva, Wyoh. Când vrei să obţii ceva de la un bărbat,
clipeşti din gene languros şi-ţi mişti fundul într-un fel anume, nu?
— Ei, da... uneori. Dar am şi creier.
— Foloseşte-ţi-l. Mike nu e bărbat. Nu are gonade. Nici hormoni.
Gândeşte-te la el ca la un copil superinteligent, prea necopt la minte