Download PDF - Churry-Burry

am stăpânit elanul. Profesorul trase un pui de somn, iar eu mi-am tras
pe spate scaunul cu rotile şi l-am imitat. Pe Terra încercam să dormim
cât se putea de mult. Ajuta, dar nu destul.
Ne-au adus înapoi la ora şaisprezece. Comitetul se instalase deja.
Preşedintele îşi încălcă propria regulă împotriva discursurilor şi ţinu o
cuvântare mai mult plină de amărăciune, decât de furie.
A început prin a reaminti că Autoritatea Lunară era un trust
apolitic, însărcinat cu îndatorirea sfântă de a veghea ca Luna să nu fie
niciodată folosită în scopuri militare. Ne spuse că Autoritatea a păstrat
dreptul de tutelă mai mult de un secol, în timp ce cădeau guverne, se
ridicau altele, alianţele se schimbau tot timpul – într-adevăr,
Autoritatea era mai veche decât Naţiunile Federative, carta originală
derivând dintr-un corp internaţional şi mai vechi, şi păstrase tutela
atât de bine încât rezistase războaielor, tulburărilor sociale,
realinierilor dintre ţări.
(Era ceva nou în asta? Dar veţi vedea ce-a construit pornind de
aici.)
— Autoritatea Lunară nu poate ceda tutela, ne spuse el cu
solemnitate. Totuşi, se pare că nu există nici un obstacol de neînvins
pentru coloniştii lunari ca, dacă dovedesc maturitate politică, să se
poată bucura de un anumit grad de libertate. Asta da, se poate
discuta. Dar depinde foarte mult de comportamentul dumneavoastră,
al tuturor coloniştilor, aş putea spune. Au fost revolte şi s-au distrus
proprietăţi. Nu trebuie să se mai întâmple aşa ceva.
Am crezut că-i va menţiona pe cei nouăzeci de puşcaşi morţi, dar
nu, n-a făcut-o. Nu cred că aş fi vreodată în stare să am o funcţie
importantă în stat, nu mă pricep să abordez lucrurile la un nivel înalt.
— Distrugerea proprietăţii trebuie plătită, continuă el. Trebuie
trimise pe Terra anumite daruri. Dacă corpul, pe care îl numiţi
Congres, poate garanta aceste lucruri, comitetul de faţă e de părere
că aşa-numitul Congres va fi considerat în timp o agenţie a Autorităţii
pentru mai multe probleme interne. Într-adevăr, se poate concepe ca
un guvern local stabil să-şi asume în timp multe îndatoriri care acum
cad în seama Protectorului şi chiar să i se permită să trimită un
delegat, bineînţeles fără drept de vot, doar ca observator în Marele
Sfat. Dar trebuie să meritaţi o asemenea recunoaştere.
Însă, mai zise el, un lucru trebuie să vă fie clar. Satelitul natural al
Pământului, Luna, va rămâne pentru totdeauna, prin legea naturii,
proprietatea comună a tuturor locuitorilor Pământului. Nu aparţine
acelei mâini de oameni care, printr-un accident al istoriei, trăiesc
acolo. Tutela sacră, deţinută de Autoritatea Lunară, este – şi aşa
trebuie să fie pentru totdeauna, legea supremă pe Luna Pământului.
... accident al istoriei? Hmm! Mă aşteptam ca profesorul să-i
îndese cuvintele înapoi pe gât. Am crezut că va spune... nu, niciodată,
nu i-am intuit cuvintele profesorului. După ce aşteptă câteva secunde
în tăcere, zise:
— Onorabile preşedinte, cine va fi exilat de data asta?
— Poftim?
— Aţi hotărât care dintre dumneavoastră veţi pleca în exil?
Adjunctul Temnicerului-şef al vostru nu va primi slujba...
Era adevărat, prefera să trăiască.
— Ocupă această funcţie pentru că noi i-am cerut s-o facă. Dacă
insistaţi să credeţi că nu suntem independenţi, atunci trebuie să
hotărâţi să trimiteţi un nou Temnicer-şef.
— Protector!
— Temnicer-şef. Haideţi mai bine, să vorbim deschis. Deşi, dacă