Download PDF - Churry-Burry

vorbeşti la telefon, cu cineva există un zgomot de fond. Îi auzi
respiraţia, bătăile inimii, mişcările corpului, chiar dacă nu eşti
conştient de asta. Mai mult, chiar dacă vorbeşti de sub o cască,
zgomotele pătrund suficient de mult ca să „umple spaţiul", să-l
personalizeze.
Cu Mike nu exista nimic din toate astea.
Vocea lui era „umană" în timbru şi inflexiune, uşor de recunoscut.
Era bariton, avea accent de nord-american cu nuanţe australiene. Ca
„Michelle" avea voce de soprană, cu accent franţuzesc. Personalitatea
i se dezvoltase, căpătase noi valenţe. Când l-am prezentat lui Wyoh şi
profesorului, vorbea ca un copil pedant, dar în câteva săptămâni a
înflorit. Îl vedeam ca pe un bărbat de vârsta mea.
Când a prins conştiinţă, avea o voce neclară, aspră, greu de
înţeles. Acum, vocea îi era limpede, iar alegerea cuvintelor şi pauzele
în vorbire erau fireşti, familiare cu mine, şcolăreşti cu profesorul,
galante cu Wyoh, variaţii la care te aştepţi de la un adult.
Dar fundalul sonor era zero. O tăcere totală.
L-am umplut. Mike avea nevoie de câteva sugestii. Nu şi-a compus
o respiraţie zgomotoasă, în mod normal nici n-ai fi observat-o. Dar era
atent la nuanţe. „Scuză-mă, Mannie, eram în baie când a sunat
telefonul", şi auzeai o respiraţie precipitată. Sau: „Mâncam, dă-mi
voie să înghit". Chiar şi cu mine a început să-şi folosească micile
„artificii" umane, odată ce s-a hotărât că trebuie să fie un „corp
omenesc".
L-am alcătuit cu toţii pe „Adam Selene" discutând la hotelul
„Raffles". Câţi ani are? Cum arată? E căsătorit? Unde locuieşte? Ce
munceşte? Ce îl pasionează?
Am hotărât că Adam are în jur de patruzeci de ani, e sănătos, bine
făcut, educat, interesat de toate artele şi ştiinţele, bun cunoscător al
istoriei, şahist bun, fără prea mult timp liber. E însurat în stilul cel mai
des întâlnit, o căsnicie în troikă, cu patru copii, în care el e soţul
senior. Soţia şi soţul junior nu fac politică, din câte ştim noi.
Are o frumuseţe masculină aspră, păr cârlionţat, cărunt. E de rasă
amestecată, a doua generaţie într-o parte şi a treia în cealaltă parte.
După standardele lunare, e bogat, face afaceri în Novylen, în
Kongville şi în L-City. Birourile le are în L-City, cu anticamere, are un
personal format din douăsprezece persoane, şi un birou personal în
care lucrează doar adjunctul şi secretara.
Wyoh a vrut să ştie dacă e încurcat cu secretara. I-am zis s-o lase
baltă, e ceva intim. Wyoh spuse indignată că nu era o simplă
curiozitate din partea ei – nu încercam noi să conturăm personajul?
Am hotărât că birourile lui erau în Domul vechi, pe rampa trei, la
sud, în inima districtului financiar. Dacă cunoşti bine L-City, îţi aduci
aminte că unele birouri au ferestre peste nivelul Domului, cu vedere
în afară. Trebuia să ţin seama de asta pentru efectele sonore ale
mediului înconjurător.
Am făcut o schiţă pe podea şi, dacă biroul ăla ar fi existat, ar fi
trebuit să se afle între Aetna Luna şi Greenberg & Co. Am folosit un
recorder de buzunar pentru a înregistra sunetele din acel loc. Mike le
completă ascultând la telefoanele de acolo.
De-atunci, când îl sunam pe Adam Selene, telefonul lui nu mai era
mort. Întotdeauna răspundea cineva. Dacă răspundea „Ursula",
secretara, mesajul era: „Selene Associates. Luna va fi liberă!" Apoi,
zicea: „Aşteptaţi un moment. Gospodin Selene este la alt telefon",
după care auzeai că se trăgea apa la un WC şi ştiai că ţi-a zis o
minciunică. Uneori, răspundea Adam: „Adam Selene la telefon. O