Download PDF - Churry-Burry

să nu urc scări şi să nu fac nimic care mi-ar fi obosit inima. De femei,
ce să mai zic, nici nu m-am gândit la ele, în câmpul ăla gravitaţional e
chiar foarte uşor să nu te gândeşti la femei.
Dar celor mai mulţi lunari nici nu le-a trecut vreodată prin
cap să plece de pe „Pietroi"; prea riscant pentru oricine care a stat
chiar şi numai două-trei săptămâni pe Lună. Specialiştii veniţi să-l
instaleze pe Mike aveau contracte pe termen scurt, plătite
suplimentar, şi şi-au făcut treaba repede, pentru a evita schimbările
fiziologice ireversibile care i-ar fi exilat la patru sute de mii de
kilometri depărtare de casă.
În ciuda acestor două cursuri de perfecţionare pe care le-am
absolvit, nu mă consider un expert în computere, matematicile
superioare mă depăşesc şi nu sunt nici inginer electronist şi nici
fizician. De fapt, nu sunt nici cel mai bun electromecanic de pe Lună
şi cu atât mai puţin cel mai bun psiholog cibernetician.
Dar totuşi, ştiu mai mult din toate astea la un loc decât ştie un
specialist în meseria lui – eu mă pricep la orice, sunt un generalist.
Oricând pot ţine locul unui bucătar, fără să anulez sosirea comenzilor,
sau pot să vă repar din mers costumul de presiune şi să vă aduc în
ecluza de aer teferi şi nevătămaţi. Computerele mă îndrăgesc şi cred
că mai am un atu faţă de specialişti, braţul meu stâng.
Vedeţi, mie îmi lipseşte braţul stâng de la cot în jos, iar în locul lui
pot pune douăsprezece braţe mecanice la alegere, pe care le fixez în
funcţie de nevoi, fiecare specializat pe treaba lui, plus încă unul care
arată şi se comportă ca un braţ real, uman. Cu ajutorul braţului
numărul 3 şi cu ochelarii-lupă stereo sunt în stare să fac reparaţii
ultramicro-miniaturale, fără să fie nevoie să mai desfac obiectul şi să-l
trimit înapoi la fabrică pe Pământ, pentru că braţul numărul 3 este
dotat cu micromanipulatoare la fel de fine ca şi cele folosite de
neurochirurgi.
Ştiindu-mă atât de bine pregătit tehnic, m-au chemat să văd de ce
Mike a vrut să arunce aiurea zece milioane de miliarde de dolari ai
Autorităţii şi să îl repar înainte de-a mai face vreo prostie plătind în
plus cuiva vreun fleac de zece mii de dolari.
Mi-am luat sarcina în serios, mi-am făcut timp, ştiam că mă vor
plăti bine, dar nu m-am dus direct la zona circuitelor, unde în mod
normal trebuia să fie defecţiunea. Când m-am văzut înăuntru, cu uşa
închisă, mi-am lăsat sculele deoparte şi m-am aşezat.
— Salut, Mike.
Îmi răspunse clipind din beculeţe.
— Salut.
— Ei, ce ştii?
Ezită o clipă. Da, ştiu, maşinile nu trebuie să ezite. Dar nu uitaţi,
vă rog, că Mike a fost conceput ca să lucreze cu date insuficient
cunoscute. Nu cu mult timp în urmă, s-a autoreprogramat să
accentueze cuvintele cu emfază, făcea tot soiul de pauze teatrale.
Poate că în timpul lui liber înşira combinări de numere întâmplătoare,
numai aşa, ca să vadă cum se potrivesc memoriei lui.
— La început, zise Mike pe un ton sentenţios, Dumnezeu a creat
Cerul şi Pământul. Şi Pământul era pustiu şi gol, iar întunericul
domnea deasupra hăurilor. Şi...
— Ajunge, i-am zis. Termină cu prostiile. Întoarce-te de unde ai
plecat.
Ar fi trebuit să-mi dau seama că nu era cazul să-i pun o întrebare
prea generală, ambiguă, pentru că, evident, ar fi fost în stare să-mi
recite întreaga Enciclopedie Britanică de la început până la sfârşit, pe