Download PDF - Churry-Burry

previziunea lui Simon se adeverise.
În acelaşi fel, s-au mai creat nişte bătăi de cap care le-au dat
autorităţilor insomnii. Într-o noapte s-a zvonit că a fost minată
catapulta Autorităţii şi că va sări în aer. O sută opt oameni nu pot
verifica catapulta de o sută de kilometri în câteva ore, mai ales când
cei din detaşamentele Dragonii Păcii nu sunt obişnuiţi cu munca în
costumele de presiune. Nu le plăcea meseria pe care erau nevoiţi să o
facă. Au fost treziţi la miezul nopţii, pe un soare ucigător, au stat
afară mai mult decât trebuia, s-au accidentat şi erau atât de furioşi,
încât nu mai lipsea mult şi se isca cea mai mare revoltă din istoria
regimentului. Un incident i-a demoralizat complet. A murit un sergent.
A căzut sau a fost împins? Accident sau crimă?
Alarmele de la miezul nopţii i-au făcut pe Dragonii Păcii de la
controlul paşapoartelor să fie mai somnoroşi, mai nervoşi, ducând la
frecvente ciocniri cu lunarii şi la accentuarea sentimentului de ură
reciprocă. Simon a profitat de situaţia creată şi a crescut presiunea.
Versurile lui Adam Selene erau literare, de calitate. După ce le
scria, i le arăta profesorului, şi îi accepta judecata literară (bună, cred)
fără supărare. Ritmul şi rima lui Mike erau fără cusur, era şi normal,
doar era un computer cu toată limba engleză înregistrată în memorie
şi nu-i lua mai mult de câteva microsecunde pentru a găsi cuvântul
cel mai potrivit. Partea lui slabă era autocritica, dar se îmbunătăţi
rapid sub îndrumarea severă şi pedagogică a profesorului.
Semnătura lui Adam Selene a apărut pentru prima dată în paginile
unei reviste serioase, Luciu de Lună, sub un poem sumbru intitulat
„Acasă". Erau gândurile unui bătrân deportat aflat pe patul morţii,
care a descoperit, înainte să părăsească definitiv Luna, că asta era
casa lui iubită. Limbajul era simplu, cu rime naturale, singurul element
subversiv era la final, în concluzia muribundului că, oricât de mulţi
temniceri-şefi îndurase în viaţa lui, preţul nu fusese prea mare.
Mă îndoiesc că redactorii de la Luciu de Lună au stat să judece
prea îndeaproape poemul. Au văzut că era bun, l-au publicat.
. Alvarez era înnebunit. A întors biroul redacţiei cu fundul în sus,
căutând un fir care să-l ducă la Adam Selene. Poezia apăruse de două
săptămâni, când a observat-o Alvarez. Ne gândeam că poate nu mai
vede semnătura şi ne speriasem. Vroiam să o vadă. Şi a văzut-o. Neam
bucurat de reacţia pe care a avut-o când a dat peste ea. Din
proprie iniţiativă sau la sugestia cuiva, nu mai contează.
Redactorii revistei nu l-au putut ajuta pe şeful turnătorilor. I-au
spus adevărul: poemul venise prin poştă. Mai aveau plicul? Da, sigur...
ne pare rău, plicurile nu se mai păstrează. După un timp, Alvarez
plecă, însoţit de patru Dragoni pe care-i luase după el pentru
siguranţa personală.
Sper că i-a făcut plăcere să citească foaia de hârtie cu poezia. Era
o foaie din articolele de papetărie de afaceri ale lui Adam Selene.
SELENE ASSOCIATES
LUNA CITY
Investiţii
Biroul Preşedintelui
Domul vechi