Download PDF - Churry-Burry

— E adevărat, colonele, că guvernul vostru a cerut să facă parte
din organizaţia Naţiunilor Federative?
Ar fi trebuit să răspund cu formula „fără comentarii". Dar îmi
plăcea întrebarea şi i-am răspuns că da.
— Foarte bine, spuse. Greutatea pare a fi contra-pretenţia că Luna
aparţine Naţiunilor Federative – aşa cum a fost întotdeauna – sub
supravegherea Autorităţii Lunare. În ambele cazuri, prin propria
voastră recunoaştere, cerealele aparţin Naţiunilor Federative prin
custodie.
L-am întrebat cum de-a ajuns la concluzia asta. Îmi zise:
— Colonele, sunteţi – sau aşa pretindeţi că sunteţi –subsecretar al
Afacerilor Externe şi în mod sigur trebuie să fiţi familiarizat cu Carta
Naţiunilor Federative.
O răsfoisem.
— Destul de bine, am spus. Răspunsesem prudent, după părerea
mea.
— Atunci cred că cunoaşteţi Prima Libertate garantată de cartă şi
aplicarea ei curentă prin ordinul numărul 11-70-6 al consiliului de
control administrativ F&A, datată 3 martie a. c. Recunoaşteţi deci, că
toate cerealele cultivate pe Lună în plus faţă de raţia legală, sunt fără
drept de contestare proprietatea tuturor, fiind luate în custodie de
Naţiunile Federative prin agenţiile ei, pentru distribuirea lor după
nevoi.
În timp ce vorbea, scria ceva într-un carnet.
— Aveţi ceva de adăugat la asta?
— Ce naiba spuneţi? am întrebat.
Dar n-avea cine să-mi mai răspundă, pentru că plecase.
— Veniţi înapoi! N-am recunoscut nimic!
Great New York Times scrise cu titluri mari: „SUBSECRETARUL DE
STAT AFIRMĂ: HRANA APARŢINE CELOR FLĂMÂNZI".
New York Today: „O'Kelly Davis, aşa-zisul colonel al Forţelor
armate ale Lunii Libere, aflat într-o vizită oficială, prin care cere sprijin
pentru insurgenţii din coloniile lunare a N. F, afirmă într-o declaraţie
făcută de bunăvoie acestui ziar că clauza „Libertate pentru flămânzi"
din Marea Cartă, aplicată transporturilor lunare de cereale este... "
L-am întrebat pe profesor ce ar fi trebuit să fac.
— Răspunde unei întrebări ostile tot printr-o întrebare, îmi spuse.
Nu pune întrebări ca să te lămureşti, pentru că-ţi va pune în gură
cuvintele lui. Reporterul ăsta era slab? I se vedeau coastele?
— Nu. Era bine făcut.
— Presupun că nu trăieşte cu o mie opt sute de calorii pe zi.
Despre asta e vorba în ordinul pe care l-a citat. Ştii ce l-ai fi putut
întreba? Cât timp s-a conformat raţiei pe care o avea de primit şi de
ce a renunţat la ea? Sau ce a mâncat la micul dejun, după care să te
uiţi neîncrezător la el, indiferent ce ţi-ar răspunde. Sau când nu ştii
unde bate, " pune o întrebare care să schimbe subiectul cu ceva
despre care ai vrea tu să vorbeşti. Apoi nu contează ce-ţi răspunde,
spune-ţi părerea şi cere-o şi pe-a celorlalţi. Logica nu are nimic comun
cu asta, dar funcţionează, îţi spun din experienţă.
— Profesore, nimeni de-aici nu trăieşte cu o mie opt sute de calorii
pe zi. În Bombay, poate că da. Dar nu aici.
— Cu atât mai puţin în Bombay, Manuel. Raţia egală este o
ficţiune. Jumătate din hrana de pe această planetă se găseşte pe
piaţa neagră sau nu este controlată de nici o reglementare. Ţin două
rânduri de registre, iar statisticile care se prezintă la organizaţia N. F.
n-au nimic de-a face cu economia. Crezi că cerealele primite din