Download PDF - Churry-Burry

Apăru imediat pe ecran şi am ales primul fel plus ce mai era peacolo
şi-am mai comandat şi două porţii de ştrudel cu mere şi frişcă.
Am adăugat şi o jumătate de litru de vodcă cu gheaţă, şi am pus o
steluţă la comanda asta.
— Am timp să fac o baie? Te deranjează?
— Nici o problemă, Wye. O să miroşi şi tu mai bine.
— Tâmpitule! După douăsprezece ore petrecute în costumul de
presiune, sunt sigură că şi tu ai duhni. Şi autobuzul ăla era de comă.
Mă grăbesc cât pot.
— Stai un pic, Wye. Chestia aia de pe tine se ia la spălat? S-ar
putea să ai nevoie de ea când o fi să plecăm... indiferent unde şi
când.
— Da, se ia. Dar stai liniştit, că am destulă. Ai cumpărat de trei ori
mai mult decât am folosit eu. Îmi pare rău Mannie, de obicei îmi iau
produse de machiat la mine în toate călătoriile cu scop politic,
niciodată nu ştii ce se poate întâmpla. Ca în seara asta, dar parcă a
fost mai rău ca în alte dăţi. Dar am fost în criză de timp şi am pierdut
capsula de metro şi era să pierd şi autobuzul.
— Atunci, du-te şi curăţă-te.
— Am înţeles, să trăiţi, domnule căpitan. Şi să ştii că n-am nevoie
de ajutor ca să mă spăl pe spate, dar am să las uşa deschisă, ca să
putem vorbi. Ca să vorbim, doar atât, n-o lua ca pe o invitaţie.
— Linişteşte-te. Am mai văzut femei la viaţa mea.
— Ce emoţionant trebuie să fi fost pentru ele!
Îmi zâmbi, dar nu se lăsă până nu-mi mai trase încă un pumn în
coastă destul de tare, ca să ţin minte, apoi intră în baie şi dădu
drumul la apă.
— Mannie, vrei să faci baie primul? Nu mă deranjează să mă spăl
după tine, mai ales că apa folosită e destul de bună pentru curăţarea
machiajului şi a mirosului de care te-ai plâns.
— Dă drumul la apă, scumpo. Nu e cu porţia.
— O, ăsta da lux. Acasă folosesc aceeaşi apă pentru baie, trei zile
la rând.
Fluieră uşor, încântată.
— Eşti bogat, Mannie?
— Nu, dar nici nu mă plâng.
Se auzi liftul, am răspuns, am preparat băuturile, turnând vodca
peste gheaţă, am intrat şi i-am dat paharul şi am ieşit, aşezându-mă
într-un loc de unde n-o vedeam şi nici ea nu mă vedea pe mine. Era în
apă până la umeri şi se săpunea fericită.
— Polnoie jizni 19 , i-am urat.
— Şi tu să ai o viaţă fericită, Mannie. Ăsta-i medicamentul de care
aveam nevoie.
Făcu o pauză ca să-şi ia „medicamentul", apoi continuă:
— Mannie, eşti căsătorit?
— Da. Se vede?
— Cam aşa ceva. Te porţi amabil cu femeile, dar nu înflăcărat şi
eşti independent. Deci, eşti însurat, şi încă de mult. Ai copii?
— Şaptesprezece, împărţiţi la patru neveste.
— Căsătorie de grup?
— Da, în linie. Am fost ales la paisprezece ani şi sunt al cincilea din
nouă soţi. Deci. şaptesprezece copii nu înseamnă prea mult. Am
familie mare.
— Trebuie să fie frumos. N-am văzut multe familii în linie, în nici
19 Viaţă fericită (în 1. rusă în text