Download PDF - Churry-Burry

acolo se afla şi o bătrână hindusă îmbrăcată în sari, sprijinindu-se de
braţul lui Stuart LaJoie. În urma lor am ieşit eu, arătând ca un babu
rotofei.
A fost destul de greu să-l urcăm pe profesor pe scară pe acoperiş.
Nu purtase niciodată greutăţi la picioare şi stătuse lungit în targă mai
mult de o lună.
Dar Stu îl sprijini, iar eu am urcat singur cele treisprezece trepte.
Când am ajuns pe acoperiş, credeam că-mi plesneşte inima. Dar i-am
zis lui Stu să nu se oprească. Din întuneric apăru un avion micuţ, la
ţanc, iar zece minute mai târziu eram în nava închiriată pe care o
folosisem cu o lună înainte. Două minute după aceea decolam spre
Australia. Nu ştiu cât a costat pregătirea acestui dans, dar totul a
mers şnur.
M-am întins lângă profesor, mi-am recăpătat suflarea şi i-am zis:
— Cum te simţi, profesore?
— Bine, puţin obosit. Frustrat.
— Ja, da. Frustrat.
— Pentru că n-am apucat să văd Taj Mahal. Când eram tânăr n-am
avut niciodată ocazia, iar aici am fost la mai puţin de un kilometru sau
doi timp de câteva zile şi tot nu l-am văzut. Şi nu-l voi mai vedea
niciodată.
— E doar un mormânt, la urma urmei.
— Şi Elena din Troia a fost doar o femeie. Dormi, fiule.
Am aterizat în jumătatea chinezească a Australiei, într-un loc care
se numea Darwin, unde am fost duşi direct la o navă, puşi în cuşetele
de acceleraţie şi drogaţi pentru a ne face călătoria mai puţin
infernală. Profesorul adormise deja, iar eu începusem să simt efectul
narcoticului, când intră Stu, zâmbi şi se legă jos lângă noi. M-am
holbat la el.
— Şi tu? Cine mai rămâne aici, să aibă grijă de prăvălie?
— Oamenii care au făcut toată treaba adevărată tot timpul.
Treburile sunt aranjate şi nu mai e nevoie de mine aici. Mannie,
bătrâne, nu vreau să rămân izolat, departe de casă, adică de Lună,
vreau să zic, dacă aveai cumva vreo îndoială... Asta e ultimul tren
spre Shanghai.
— Ce legătură are Shanghai-ul cu asta?
— Las-o baltă, Mannie. Sunt la pământ. Sunt falit. Am datorii în
toate părţile, datorii ce vor fi plătite numai dacă unele treburi vor
merge aşa cum m-a convins Adam Selene că vor merge după puţină
vreme. Şi sunt urmărit sau voi fi, în mod sigur, pentru atentat
împotriva liniştii publice şi a demnităţii. Ia-o cum vrei. I-am scutit de
efortul deportării mele. Crezi că mai pot învăţa la vârsta mea să fiu
miner?
Mă simţeam înceţoşat, narcoticul îşi făcea efectul.
— Stu, pe Lună n-o să fii bătrân... abia la început... oricum... rămâi
la masa noastră pentru totdeauna. Lui Mimi îi place de tine.
— Mulţumesc, amice, s-ar putea s-o fac. Lumina de avertisment!
Respiră adânc!
Brusc, am fost doborâţi de 10g.
20
Nava noastră era genul de feribot pământ-orbită folosit pentru
sateliţii cu oameni la bord, pentru aprovizionarea navelor N. F. care