Download PDF - Churry-Burry

de pe Pământ care ar aduce vreo ştire şi nici dinspre Lună. Dacă vine
totuşi vreun mesaj, opreşte-l şi consultă-ne.
Planul patru era un director de urgenţă al comunicaţiilor, care
avea menirea de a cenzura ştirile de pe Terra, fără a trezi suspiciuni.
Pentru asta Mike era pregătit să vorbească pe mai multe voci,
scuzându-se că transmisia directă va suferi o întârziere – dar se vor
putea transmite mesaje scrise.
— Program în acţiune, aprobă Mike.
— Bine. Mannie, fiule, calmează-te, vino-ţi în fire. Lasă-i pe alţii să
lupte cu armele, e nevoie de tine aici, trebuie să ne mişcăm repede,
să improvizăm ceva. Wyoh, închide telefonul şi anunţ-o pe camarada
Cecilia să-i strângă pe toţi copiii din banda de Haimanale de pe
coridoare. Copiii să se ducă acasă şi să rămână acolo, iar mamele lor
să le îndemne şi pe alte mame să-şi ţină copiii acasă. Nu ştim cât va
dura lupta şi nu vrem ca vreun puşti să păţească ceva.
— Chiar acum, profesore!
— Stai. După ce vorbeşti cu Sidris, du-te la stilyagi cu un mesaj.
Vreau zarvă mare în biroul din oraş al Autorităţii – să intre, să distrugă
locul respectiv, să facă zgomot, să ţipe – dar să nu fie rănit nimeni,
dacă se poate. Planul 4-M. Decuplează Complexul, în afară de liniile
tale.
— Profesore, i-am zis. Ce sens are nebunia asta?
— Mannie, Mannie! Asta e ZIUA CEA MARE! Mike, vestea despre
viol şi crimă a ajuns în celelalte oraşe?
— Din câte am auzit, nu. Am ascultat din loc în loc, la întâmplare.
Staţiile de metro sunt liniştite, în afara celor din Luna City. Tocmai a
început lupta la staţia Vest. Vrei să auzi ceva?
— Nu acum. Mannie, du-te pe furiş până acolo şi uită-te. Stai peaproape
de un telefon. Mike, începi tămbălăul în toate furnicarele,
transmiţi veştile prin celule şi foloseşte-te de versiunea lui Finn, nu de
adevăr. Bătăuşii violează şi ucid toate femeile din Complex – dacă vrei
îţi dau eu detalii, dacă nu, inventează. Aha, poţi să le ordoni gărzilor
de la celelalte staţii de metro să se întoarcă la barăci? Vreau luptă,
dar n-are rost să ne trimitem oamenii împotriva unora mai bine înarmaţi.
Poate că reuşim să evităm un măcel.
— Am să încerc.
M-am grăbit să ajung la staţia Vest. Coridoarele erau pline de
oameni furioşi. Oraşul urla într-un fel pe care nu-l mai auzisem până
acum şi, în timp ce traversam Şoseaua, am auzit strigăte şi zgomotul
mulţimii care venea din direcţia Autorităţii, deşi cred că Wyoh nu
avusese destul timp ca să ajungă la stilyagi să-i anunţe. Aşa şi era,
ceea ce profesorul încercase să facă, se întâmplase spontan.
Staţia era plină şi m-am împins şi am dat din coate ca să văd ceea
ce trebuia să ştiu sigur şi anume că gărzile de la paşapoarte fie
muriseră, fie dispăruseră. Erau morţi, deci ştirea pe care o auzisem
mai înainte era adevărată. Lângă ei mai erau trei lunari, morţi şi ei.
Unul dintre ei era un copil, să fi avut vreo treisprezece ani şi murise
agăţat de gâtul unui Dragon. Mai avea pe cap şepcuţa roşie cu
simbolul libertăţii. Mi-am croit drum prin mulţime, spre un telefon
public şi am raportat.
— Bine. Acum du-te înapoi, ia actele unuia din paznici. Vreau
numele şi rangul. L-ai văzut pe Finn?
— Nu.
— Vezi că se îndreaptă spre tine, cu trei arme. Spune-mi unde e
cabina din care suni, du-te, ia actele şi întoarce-te la telefon.
Dispăruse un cadavru, cineva îl târâse în altă parte. Bog ştie ce