Download PDF - Churry-Burry

stătea bine în roşu. Se aşeză la masă şi ridică capacele de pe
alimente.
— Oh, Mannie, băiatule, familia ta ar fi de acord să mă ia şi pe
mine în căsătorie? Te pricepi la aprovizionare.
— Am să întreb. Trebuie să fie o chestie unanimă.
— Lasă, nu te grăbi!
Ridică beţele şi începu să mănânce. După ce înghiţi vreo mie de
calorii, zise:
— Ţi-am zis că sunt o femeie liberă, dar n-am fost aşa
dintotdeauna.
N-am spus nimic. Femeile vorbesc atunci când vor ele şi nu e bine
să le întrerupi.
— Când aveam cincisprezece ani m-am căsătorit cu doi fraţi
gemeni, de două ori mai în vârstă decât mine şi am fost
nemaipomenit de fericită.
Răscoli un pic prin ceea ce mai rămăsese în farfurie, apoi schimbă
subiectul.
— Mannie, am glumit când am zis să mă mărit cu familia ta. Poţi
să te simţi în siguranţă dinspre partea mea. Dacă am să mă mai
căsătoresc vreodată, deşi nu prea mai cred în asta, dar nu sunt nici
împotrivă, o voi face doar cu un singur bărbat, îmi doresc o căsnicie
mică şi unită, în genul celor de pe Pământ.
Asta nu înseamnă că l-aş ţine în zgardă. Nu mi se pare important
unde mănâncă un bărbat la prânz, când ştiu că seara vine acasă. Aş
vrea numai să-l fac fericit.
— Gemenii nu s-au mai înţeles?
— Nu, n-a fost vorba de asta. Am rămas însărcinată, şi am fost toţi
trei încântaţi... şi am născut copilul, şi era un monstru şi a trebuit să
fie suprimat. S-au purtat drăguţ cu mine după eveniment, dar am
înţeles ce simţeau. Şi-atunci am declarat divorţul, am cerut să fiu
sterilizată, m-am mutat din Novylen în Hong Kong şi am luat-o de la
capăt ca femeie liberă.
— Nu a fost o pedeapsă cam drastică pentru tine? Părinţii de sex
masculin poartă de obicei o vină mai mare decât femeile, ei se expun
mai mult.
— Nu e cazul meu. Ne făcusem calculele la cea mai bună
geneticiană-matematiciană din Novy Leningrad, care fusese una din
cele mai bune doctoriţe din Sovunion, înainte de deportare. Însă eu
am ştiut ce mi se întâmplase. M-am oferit colonist voluntar, adică
mama a devenit colonistă când eu aveam cinci ani. Tata fusese
deportat, iar mama s-a hotărât să meargă cu el, luându-mă şi pe
mine. Nu a fost o mişcare prea înţeleaptă, tocmai se anunţase o
furtună solară, dar pilotul s-a gândit că o să reuşească, ori poate că
nici nu i-a păsat, era un ciborg. Ei bine, ciborgul a reuşit, dar am fost
aruncaţi pe Lună şi uite, Mannie, ăsta a fost unul din motivele care mau
împins în politică, birocraţia. Nava aia a stat patru ore la sol înainte
să ne permită debarcarea. Birocraţia Autorităţii, ori poate carantină,
eram prea mică ca să-mi dau seama. Dar când am crescut, am ştiut
că am născut un monstru pentru că Autoritatea nu se sinchiseşte de
noi, proscrişii.
— Nu am cum să te contrazic. Ştiu, lor nu le pasă. Dar, Wyoh, tot
pare o prostie. Nu sunt genetician, dar dacă ai fost atinsă de radiaţie,
ai avut un embrion vătămat, dar asta nu înseamnă că şi următorul ar
fi avut aceeaşi soartă. Din punct de vedere statistic, nu e nimic
probabil.
— Dar ştiu asta.