Download PDF - Churry-Burry

pe termen lung pentru poporul vostru?
I-am răspuns că am nevoie de timp să studiez problema, mai ales
planurile şi cotele cincinale, ca nu cumva să iau o decizie greşită.
— Sigur, sigur! se arătă el de acord. Am să vă dau o copie a cărţii
albe pe care am întocmit-o. Luaţi-o acasă şi studiaţi-o, gândiţi-vă la ea
peste noapte. Mâine vom vorbi din nou. Daţi-mi cuvântul de onoare că
nu veţi vorbi cu nimeni. Nu e un secret, de fapt... dar aceste lucruri
trebuie mai întâi puse bine la punct şi apoi făcute publice. Venind
vorba de publicitate, o să aveţi nevoie de ajutor şi-l veţi primi. Vom
cheltui şi pentru trimiterea unor specialişti, vom plăti cât costă, le
vom permite accesul la centrifugă aşa cum o fac oamenii de ştiinţă,
ştiţi la cine mă refer. De data asta, o vom face cum trebuie. Nebunul
ăla de Hobart a murit, nu?
— Nu, domnule. Dar, oricum, e senil.
— Ar fi trebuit să-l ucideţi. Iată copia planului.
— Domnule, pentru că veni vorba de oameni bătrâni, profesorul
de la Paz nu poate rămâne pe Pământ. N-ar mai trăi şase luni.
— Aşa e cel mai bine, nu?
Am încercat să-i răspund cât mai calm posibil:
— M-aţi înţeles greşit. Este foarte iubit şi respectat de lunari. Cel
mai bine ar fi ca eu să-l conving că vorbiţi serios despre bombele cu
hidrogen şi că datoria lui e să salveze ce se mai poate. Oricum, dacă
mă întorc fără el... ei bine, nu numai că nu ştiu cum am să dau ochii
cu ceilalţi, dar nici nu ştiu dacă o să supravieţuiesc suficient timp ca
să încerc să mai fac ceva.
—Hm... am să mă gândesc la asta. Vorbim mâine. Să zicem să ne
întâlnim la ora două după-amiază.
Am plecat şi, imediat ce m-am urcat în ambulanţă, am început să
tremur. Nu suport întâlnirile la nivel înalt.
Stu mă aştepta, împreună cu profesorul.
— Ei? mă întrebă profesorul.
M-am uitat în jur şi-am făcut un semn la ureche. Ne-am apropiat
capetele de cel al profesorului şi am pus două pături peste noi. Targa
era sigură, ca şi scaunul meu, le controlam în fiecare dimineaţă. Dar
eram mai în siguranţă dacă vorbeam în cameră cu păturile puse peste
noi.
Am început să le povestesc. Profesorul mă întrerupse:
— O să discutăm mai târziu despre strămoşii şi obiceiurile lui.
Vreau faptele.
— Mi-a oferit slujba Temnicerului-şef. Dar sub o altă denumire:
Custode.
— Sper că ai acceptat.
— Nu în totalitate. Trebuie să studiez gunoiul ăsta şi să-i dau un
răspuns până mâine. Stu, cât de repede se poate aplica planul de
evadare?
— L-am început deja. Aşteptam să te întorci. Dacă te mai lăsau să
te mai întorci.
Am muncit din greu timp de o oră şi jumătate. Stu a adus cu el un
hindus subţirel îmbrăcat în dhoti 55 . Într-o jumătate de ceas l-a
transformat într-o copie fidelă a profesorului, după care Stu l-a mutat
pe profesor de pe targă pe divan. A fost mai uşor să-mi facă mie o
dublură. Dublurile noastre au fost duse spre seară în livingul
apartamentului şi cina ne-a fost adusă
acolo A urmat un du-te vino. Printre persoanele care au ieşit de-
55 Îmbrăcăminte indiană