Download PDF - Churry-Burry

— Bine, Mike. Încă ceva. Cât de tare frânează ei şlepurile astea
blestemate? Care e acceleraţia gravitaţională?
— Nu e prea mare, Man. Este de zece ori acceleraţia gravitaţională
la injecţie, care scade până la o valoare stabilă, suportabilă, de 4g.
Apoi veţi fi împinşi din nou 5-6g, chiar înainte de frânare – care e
uşoară în sine, este egală cu o cădere de la cincizeci de metri, după
care veţi intra pe orbită fără şocuri, la mai puţin de 3g. Apoi ajungeţi
la suprafaţă din nou şi plutiţi pur şi simplu. Man, carcasele şlepurilor
sunt construite din materiale foarte uşoare, din motive de economie.
Nu ne permitem să le scuturăm prea tare, ca să nu plesnească pe la
cusături.
— Minunat. Mike, ce înseamnă 5-6g pentru tine? Ţi-ar plesni
cusăturile?
— Cred că am fost supus la 6g când m-au adus aici. Oricum, mă
interesează mai tare acceleraţiile extrem de mari prin care voi trece,
datorită valurilor de şoc în momentul în care Terra va începe să ne
bombardeze. Datele sunt insuficiente pentru un pronostic... dar e
posibil să pierd controlul funcţiilor periferice, Man. Ăsta e un factor
foarte important în orice situaţie tactică.
— Mike, chiar crezi că ne vor bombarda?
— Să fii sigur de asta, Man. De aceea e atât de importantă
călătoria asta.
Mi-am luat la revedere de la Mike şi m-am dus să văd coşciugul cu
care vom pleca spre Pământ. Ar fi trebuit să rămân dracului acasă!
Ştiţi cum arată şlepurile alea infernale? Un şlep este un cilindru de
oţel cu rachete retromotoare şi de ghidare şi cu un dispozitiv de
recepţie radar. Seamănă cu o navă spaţială aşa cum braţul meu
numărul 3 seamănă cu o foarfecă. Deschiseseră şlepul şi ne aranjau
„locuinţele". Fără bucătărie, fără WC. Fără nimic. De ce să te mai
deranjezi? Am să stau în ea doar cincizeci de ore, o nimica toată. Nu
aveam fotoliu şi nici bar. Ce nevoie ai de ele? N-o să ieşi deloc din
costum şi o să fii drogat. Profesorul va fi drogat aproape tot timpul. Eu
va trebui să fiu atent când vom ateriza, ca să ieşim teferi din cursa
asta a morţii, dacă ceva o să meargă rău şi n-o să vină nimeni cu un
deschizător de conserve. Muncitorii construiau un soi de leagăn pe
măsură, ca să ni se potrivească în el costumele de presiune, iar noi
vom fi legaţi cu curele în găurile respective. Asta era drumul nostru
spre Terra. Oamenii care lucrau la şlep păreau mult mai preocupaţi de
cum să dispună încărcătura în aşa fel încât şlepul să aibă centrul de
greutate acolo unde trebuie, decât de confortul nostru. Totuşi,
inginerul mi-a spus că se avusese în vedere căptuşirea costumelor
noastre de presiune. M-am bucurat când am auzit asta. Găurile în
care urma să stăm nu arătau prea moi.
M-am întors acasă pe gânduri.
Wyoh nu era la cină, nu era ceva neobişnuit. Greg, în schimb, era
acasă, lucru într-adevăr neobişnuit. Nimeni nu spuse nimic despre
faptul că a doua zi urma să mă transform într-o stea căzătoare, deşi
ştiau toţi. Nu mi-am dat seama ce era atât de nefiresc în familie, până
n-au plecat cei mici la culcare fără să le zică nimeni nimic. Atunci am
ştiut de ce Greg nu s-a întors la Mare Undarum după suspendarea
reuniunii de azi dimineaţă a Congresului. Cineva ceruse consiliu de
familie.
Mami se uită la noi şi zise:
— Văd că suntem cu toţii aici. Ali, te rog închide uşa. Mersi, dragă.
Bunicule, vrei să începi?
Soţul senior îşi ridică nasul din ceaşca de cafea şi se îndreptă de